Până să apuce tanti Veta să pună semnul de podea udă, bărbatul de la masa șase turnase deja altă gură de vin pe marmură. „Ai uitat puțin aici.” Ceilalți trei s-au aplecat peste masă, râzând. Unul îi făcea poze pantofului stâng, lipit cu o bandă subțire de pânză. Eu aveam nouăsprezece ani, o tavă grea în mână și eram în a treia seară de probă la restaurant.
Veta nici măcar nu s-a uitat la ei. A strâns paharul spart și m-a tras din calea unui ciob. Apoi unul dintre bărbați a pus o bancnotă sub talpă. „Ia bacșișul dacă te țin genunchii.” Mi-am lăsat tava pe pian. Sunetul celor șase farfurii a oprit pianistul chiar în mijlocul unei măsuri.
Șeful de sală mi-a șoptit să-mi iau tava. Era aniversarea unui client bun, iar masa cheltuia într-o seară cât câștigam eu într-o lună. Dar dinspre pian s-a auzit o voce de femeie. „Veta, tu mai ai cheia aia mică?” Pianistul o întrebase în șoaptă dacă se poate închide capacul peste clape.
Bătrâna a scos cheia de la brâu. Nu era patroană deghizată și nu avea pe cine suna să închidă restaurantul. Cu ani în urmă, când localul găzduia o școală de muzică, ea deschidea dimineața și închidea seara. Pe pianistul cu părul alb îl lăsase de sute de ori să repete după program, fiindcă acasă avea o masă de călcat pe post de claviatură.
Omul a încuiat pianul. Soția sărbătoritului, o femeie care până atunci tăiase în liniște marginea unei felii de pâine, și-a luat haina. S-a așezat la masa mică unde Veta își ținea termosul. Au urmat-o fata cu tortul, doi invitați și, după o clipă, chiar șeful de sală. La masa șase mai rămăseseră numai cei patru și bancnota de sub pantof.
Am adus la masa mică cinci lingurițe și tortul. Veta a ales bucata cu vișina din mijloc. „Iar pentru voi”, a spus spre cei patru, „găleata e lângă ușă. Vinul roșu se scoate mai ușor cât e proaspăt.” N-a ridicat vocea nicio clipă. Bărbatul cu bancnota s-a dus după găleată.
Peste două săptămâni am încasat primul salariu. Îmi făcusem un plan să-i cumpăr Vetei pantofi, dar mi-a luat-o înainte. Venise cu o pereche nouă, aleasă și plătită de ea. Într-o pungă îmi adusese lipiciul rămas. Îmi văzuse talpa desprinsă în noaptea când toți ceilalți se uitau la a ei.