Îi verifica apelurile și îl pedepsea cu certuri care durau până dimineața dacă vorbea cu cineva fără să-i spună. Uneori îi lua telefonul. Alteori îl făcea să repete în fața ei că familia lui îi voia despărțiți. Mircea îmi ceruse să nu-l mai sun ca să poată dormi înaintea turei, nu fiindcă nu mai voia să mă audă.
I-am spus că nu trebuia să-mi explice totul în curte. L-am întrebat dacă voia să vină cu mine și a spus da. Paula a încercat să-i blocheze drumul, apoi a început să spună că era o glumă și că noi eram prea sensibili. Ne-am ocupat de plecare cu ajutorul necesar, fără să răspundem amenințărilor cu alte amenințări.
În mașină, Mircea a plâns fără să se ascundă. Spunea că îi era rușine fiindcă era bărbat și ar fi trebuit să știe să se impună. I-am răspuns că nimeni nu trebuia să-și câștige dreptul de a nu fi umilit printr-o ceartă mai puternică. Îl puteam ajuta fără să-l întreb de ce nu plecase mai devreme.
A stat la mine o vreme. Au urmat discuții cu oameni care puteau să-l sprijine și să-l ajute să-și recupereze lucrurile și să-și clarifice situația. N-a devenit încrezător într-o noapte. Se ridica imediat dacă îmi cădea o lingură, ca și cum trebuia să repare el zgomotul.
Paula îl suna spunând că mă băgasem între ei și că el avea să rămână singur. I-am lăsat lui spațiu să hotărască și sprijin ca să nu răspundă din frică. Nu voiam să schimbăm o viață în care cineva hotărâse totul pentru el cu una în care făceam eu același lucru.
Despărțirea a însemnat multe lucruri de lămurit și limite pe care a trebuit să le repete. Unii cunoscuți îl îndemnau să se întoarcă fiindcă femeile «mai sunt și nervoase». El a început să răspundă singur că nu era vorba despre o seară proastă și că nu mai voia să-și trăiască viața cerând iertare pentru lucruri pe care nu le greșise.
Geaca nu a mai putut fi salvată. I-am cumpărat alta după câteva săptămâni și l-am întrebat înainte dacă o voia. Am mers împreună s-o probeze. A ales un model diferit, s-a privit mult în oglindă și a spus că pe aceea o purta el.
Tortul de la aniversare l-am mâncat a doua zi, la masa mea. Lumânările le aprinsesem din nou, numai pentru noi doi. Când i-am spus să-și pună o dorință, Mircea n-a închis ochii. Mi-a cerut doar să mai stăm puțin și să nu ne grăbim să strângem masa.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt inventate.