Am deschis ușa înainte ca Radu să mă poată opri. Doi polițiști au intrat și l-au întrebat dacă mașina parcată în fața blocului îi aparținea. Când a confirmat, unul dintre ei i-a cerut cheile.

Radu s-a uitat la mine câteva secunde, apoi le-a dat. În portbagaj au găsit geanta neagră. În ea erau aproape 90.000 de euro în numerar, mai multe contracte și un registru cu nume și sume.

Abia atunci am aflat că firma la care Radu spunea că lucrează „în consultanță” era implicată într-o anchetă pentru delapidare. Unul dintre asociați dispăruse cu o parte din bani, iar poliția urmărea de câteva săptămâni traseul sumelor.

Dar cel mai șocant lucru a venit după aceea. Scurgerea de gaz nu fusese un accident. Robinetul din apartamentul gol de la etajul trei fusese deschis intenționat. Cineva încercase să provoace evacuarea blocului suficient timp cât Radu să poată lua geanta fără să fie văzut de mine sau de vecini.

Mesajele din telefon au schimbat totul. „D.” era unul dintre foștii lui parteneri de afaceri. Planul fusese simplu: să creeze panică, să scoată locatarii afară și să mute banii înainte ca poliția să ajungă la apartamentul nostru. Doar că intervenția pompierilor fusese mai rapidă decât se așteptaseră.

Radu a fost dus la audieri în aceeași noapte. Eu am rămas în bucătărie până dimineața, cu geaca încă peste pijama, încercând să înțeleg cum omul lângă care dormisem șapte ani își construise o a doua viață chiar sub ochii mei.

În lunile următoare am fost chemată de mai multe ori să dau declarații. Ancheta a arătat că eu nu avusesem nicio legătură cu banii sau cu firma. Am divorțat înainte ca procesul lui Radu să înceapă.

Mult timp am crezut că noaptea aceea aproape ne distrusese viața.

Mai târziu am înțeles altceva.

Scurgerea de gaz nu fusese doar pericolul de care scăpasem.

Fusese și momentul care scosese la lumină tot ce Radu încercase ani întregi să țină ascuns.