Am ieșit din biroul notarului fără să mai semnez nimic. Vlad a încercat să mă urmeze, dar Alina s-a pus între noi și i-a spus să nu se apropie de mine până nu spune adevărul.
Bărbatul de la telefon se numea Cristian și fusese unul dintre investitorii firmei. Vlad și Mihai îi ceruseră 120.000 de euro pentru importul unor echipamente. Numai că marfa nu fusese niciodată cumpărată. O mare parte din bani fusese mutată prin alte conturi, iar firma rămăsese cu datorii.
Ioana nu era contabila lui Vlad. Era al treilea asociat și, după cum aveam să aflu din mesajele pe care Cristian mi le-a trimis, era și femeia cu care Vlad avea o relație de aproape un an. Planul lor era să vândă apartamentul meu, să folosească banii pentru a acoperi o parte din datorii și apoi să plece din țară înainte ca ceilalți creditori să înceapă procesele.
Contractul fusese pregătit astfel încât plata să intre direct în contul firmei. Vlad se bazase pe faptul că eu aveam încredere în el și că nu voi citi fiecare detaliu. Dacă Alina nu ar fi primit acel mesaj anonim, probabil aș fi semnat.
Cel care îi trimisese fotografiile surorii mele era chiar Mihai. Se certase cu Vlad după ce descoperise că acesta mutase bani și fără știrea lui. Când a aflat că urma să fie folosit apartamentul meu pentru acoperirea găurilor, a decis să mă avertizeze.
Am depus plângere și am predat toate mesajele, documentele și fotografiile. În lunile următoare, firma a intrat în insolvență, iar Vlad a fost cercetat împreună cu ceilalți pentru operațiunile financiare pe care le făcuseră. Apartamentul a rămas al meu.
Am intentat divorț imediat. Cel mai greu nu a fost să aflu despre Ioana sau despre bani. A fost să accept că omul lângă care trăisem opt ani își făcuse planul de plecare în timp ce eu discutam cu el despre perdele, mobilă și culoarea pereților casei noastre.
Contractul rupt în biroul notarului l-am păstrat.
Nu pentru că vreau să-mi amintesc de Vlad.
Ci pentru că, uneori, diferența dintre a pierde totul și a-ți salva viața poate fi o singură propoziție strigată la momentul potrivit:
„Nu semna nimic.”