Am sunat imediat la poliție și am rămas în apartamentul femeii până au ajuns agenții. Vecina mea se numea Elena, iar fiul ei, Mihai, lucrase câteva luni pentru firma care făcea mentenanța lifturilor și a sistemului de acces din bloc.

Elena le-a spus polițiștilor că Mihai nu mai locuia cu ea de aproape un an și că relația lor devenise tensionată după ce ea îl dăduse afară din casă. Cu toate acestea, încă știa codurile de acces și avea chei vechi de la spațiile tehnice.

Polițiștii au verificat apartamentul meu. În dormitor au găsit o cameră minusculă ascunsă în carcasa unui detector de fum. O a doua cameră era montată pe hol. Ambele transmiteau imaginile către un dispozitiv ascuns în camera tehnică a liftului.

Mihai fusese cel care intrase în apartamentul meu noaptea. Luase cheia de rezervă din biroul administratorului și o copiase. Fotografiile, mesajele și accesul la camere confirmau că mă urmărea de câteva săptămâni, de când mă mutasem în bloc.

Dar cea mai mare surpriză a venit când polițiștii au deschis dispozitivul găsit în camera tehnică. Nu eram singura persoană urmărită. Existau foldere pentru încă șase apartamente, toate locuite de femei care stăteau singure.

Mihai a fost găsit în aceeași seară într-o parcare de la marginea orașului. Avea asupra lui mai multe copii de chei, două telefoane și o listă cu numerele apartamentelor.

Elena a depus mărturie împotriva propriului fiu. Mi-a spus că bănuise de ceva timp că făcea „lucruri ciudate” prin bloc, dar nu își imaginase niciodată cât de departe ajunsese.

Eu m-am mutat din apartamentul 104 după două zile. Proprietarul a schimbat toate încuietorile, iar administratorul a înlocuit sistemele de acces ale blocului.

De atunci verific fiecare detector de fum, fiecare yală și fiecare cameră dintr-o locuință nouă. Dar încă îmi amintesc momentul în care am văzut fotografia făcută în timp ce dormeam și am realizat că, timp de săptămâni întregi, cineva intrase în casa mea fără ca eu să aud vreodată ușa.