Noaptea s-a lăsat grea peste sat.
Curtea mare a gospodăriei lui moș Radu era liniștită, dar liniștea aceea avea ceva apăsător.
Din grajd se mai auzea din când în când lovitura nervoasă a copitelor armăsarului.
Ana stătea pe marginea patului și privea pe fereastră.
Nu putea să accepte gândul că viața ei urma să fie hotărâtă într-un pariu.
Un cal… și niște bărbați dornici de faimă.
În depărtare s-a auzit poarta scârțâind.
Ana s-a ridicat și a privit mai atent.
Avea mers sigur, liniștit. Nu părea grăbit, dar nici speriat.
Armăsarul negru a început să necheze furios, lovind cu copitele.
S-a apropiat încet și s-a sprijinit de gard.
Ana a coborât în liniște din casă și s-a apropiat.
Când a ajuns mai aproape, l-a văzut bine.
Era tânăr, poate puțin peste treizeci de ani.
Avea ochi calmi și o liniște ciudată în privire.
— Nu e un cal rău, a spus el încet.
— Nu e nebun. Doar nu are încredere în oameni.
Calul s-a apropiat de gard.
Pentru prima dată în luni de zile, nu lovea și nu mușca.
— Cum te cheamă? a întrebat Ana.
— Am fost călăreț. Pe la herghelii, prin țară.
— Mâine o să încerci și tu?
A spus-o simplu. Fără laudă.
Din casă s-a auzit vocea lui moș Radu.
Dar toată noaptea s-a gândit la omul acela.
La felul în care calul îl privise.
Dimineața, satul era plin.
Oamenii veniseră și din satele vecine.
Unii stăteau pe garduri, alții pe căruțe.
Primul bărbat a intrat în țarc cu mult curaj.
După zece secunde era în țărână.
Al doilea a rezistat puțin mai mult.
A plecat cu umărul dislocat.
Al treilea nici nu a reușit să urce.
Calul l-a aruncat peste gard.
După o oră, nimeni nu mai râdea.
Armăsarul părea și mai furios.
Moș Radu era tot mai încruntat.
Atunci Andrei a făcut un pas în față.
Străinul a intrat în țarc.
S-a apropiat încet de cal.
Animalul a ridicat capul.
O clipă, toți au crezut că va exploda din nou.
A mângâiat coama calului.
În tot țarcul s-a făcut liniște.
Mulțimea a rămas împietrită.
Moș Radu a deschis gura, dar nu a scos niciun cuvânt.
Ana avea lacrimi în ochi.
Nu pentru că pariul fusese câștigat.
Ci pentru că, pentru prima dată, cineva înțelesese animalul acela.
S-a apropiat de moș Radu.
— Calul nu avea nevoie de forță, a spus el. Avea nevoie de răbdare.
Pentru prima dată… părea că o vede cu adevărat.
Ana a făcut un pas înainte.
— Tată… dacă e să mă mărit, vreau să fie pentru că aleg eu.
Moș Radu a rămas tăcut câteva clipe.
un cal sălbatic… și un tată încăpățânat.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.