Horia trimisese fotografia noastră ca model și ceruse o versiune fără mine. Voia să o folosească într-un montaj cu noua lui parteneră, înainte să-mi spună măcar că hotărâse să aibă una. Fotograful îi trimisese o probă marcată și ceruse lămuriri despre oamenii care trebuiau să apară în album.
Radu aflase când venise cu fotografiile vechi. Nu i-am cerut să mă apere în fața tatălui lui. A intrat singur și i-a spus că propria copilărie nu era un fundal pe care putea schimba o femeie. — Dacă vrei poze noi, fă-ți. Dar nu mă lua și pe mine în povestea că mama n-a fost acolo.
Daria s-a ridicat, spunând că nu trebuia s-o umilim. I-am arătat scaunul și pensula pe care încă o țineam în mână. — Ai venit să mă pui să te pregătesc pentru locul din care urma să mă ștergeți. Nu eu am ales întâlnirea asta. N-am terminat machiajul și n-am transformat-o într-o glumă. I-am deschis ușa.
Horia a spus că trebuia să respectăm ziua mamei lui. I-am cerut să-i spună el de ce venise cu Daria. Nu mai aveam să-i prezint femeia drept colegă pentru ca el să treacă liniștit printre rude. Am ieșit din cabină cu trusa în mână și m-am dus să-mi salut soacra, ca mine însămi.
Petrecerea a fost stânjenitoare, dar nu am oprit-o ca să citesc mesaje la microfon. Radu i-a dat bunicii albumul pregătit de el. Fotografia de la mare era întreagă. Când Horia a vrut s-o ia de pe masă, ea a tras albumul spre ea și i-a spus că nu ceruse altă familie în paginile lui.
În săptămânile următoare, am încetat să-i ofer lui Horia serviciile pe care le tratase drept datorii de soție: programări, pregătiri, scuze spuse altora. Am discutat despre despărțire. El încerca să reducă totul la o fotografie nefericit aleasă. Eu reveneam la ușa închisă și la femeia așezată în scaunul meu.
Radu a păstrat legătura cu tatăl lui în felul în care a putut. Nu l-am pus să-mi raporteze unde mergeau și ce spuneau despre mine. Îi mulțumisem pentru ce spusese în cabină. Mai mult nu-i ceream să plătească din relația lui cu propriul părinte.
Acum, înaintea unei ședințe, întreb pentru cine este machiajul și cum vor fi folosite fotografiile. Pe masa mea stă încă poza de la mare. Nu ca să-i demonstrez lui Horia că am existat. Îmi place cum râdeam cu Radu acolo și n-am de gând să-i cedez și amintirea aceea.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt inventate.