Povestire fictivă. Personajele și întâmplările sunt inventate. Imagine realizată cu AI.
În vara aceea, fiecare sâmbătă începuse pentru Anca la supermarket și se terminase după miezul nopții, cu farfurii de spălat. Socrii veneau la grătar în curtea ei și aduceau încă două sau trei persoane. Ea cumpăra carnea, făcea salatele și strângea după toți, în timp ce ceilalți spuneau că are noroc de o casă atât de încăpătoare.
La început îi plăcuse să primească musafiri. Dar invitațiile se transformaseră în anunțuri. Soțul ei, Vlad, observa oboseala, însă tatăl lui îi răspundea mereu că așa este într-o familie. Când Anca propunea să împartă cumpărăturile, lumea schimba discuția.
Vineri seara, socrul i-a trimis lista pentru următoarea zi: carne pentru zece oameni, bere, cărbuni și o salată pe care el o numea „chestia aceea cu ardei”. Își invitase șase prieteni fără s-o întrebe. Anca a citit mesajul de două ori, apoi i l-a arătat lui Vlad.
Sâmbătă, masa era așezată, iar grătarul pregătit. Când socrul a întrebat unde sunt platourile, Anca a pus bonul de cumpărături lângă farfuria lui. „Astăzi împărțim cheltuielile. Iar la final împărțim și treaba.” A spus suma pe om, fără să ridice vocea.
Unul dintre invitați a scos imediat portofelul. Nu știuse că gazdele plătesc totul. Altul a întrebat unde găsește buretele și a mers să spele bolurile. Numai socrul a rămas înțepenit pe scaun, spunând că Anca îl face de râs în propria familie.
Vlad s-a așezat lângă soția lui și i-a spus tatălui că petrecerea avea loc în casa lor, nu într-un restaurant fără notă de plată. A recunoscut că o lăsase prea mult timp singură cu munca și că el trebuia să fi oprit obiceiul înainte să ajungă o ceartă.
După masa aceea, invitațiile au început să fie stabilite împreună. Unii aduceau mâncarea, alții pregăteau focul sau strângeau. Socrul a lipsit două săptămâni. Când s-a întors, a venit cu două plase de cumpărături și a întrebat pentru prima dată unde să le pună.
Anca n-a păstrat bonul ca pe un trofeu. L-a aruncat după ce și-a făcut socotelile. Lucrul pe care l-a păstrat a fost o după-amiază liberă în propria curte, cu cafeaua încă fierbinte, fără să audă din cinci în cinci minute pe cineva strigând-o din casă.