Cecilia a rămas în ușa garajului, cu haina lui Radu împăturită pe braț. Venise să afle de ce bărbatul cu care se întâlnea de trei luni nu o invita niciodată acasă. Înăuntru se afla Dan, fiul lui de 32 de ani. Radu îi spusese Ceciliei că rămăsese singur.
Dan a întins mâna și s-a prezentat înaintea tatălui. Vorbea limpede și părea mai degrabă iritat de tăcerea celorlalți decât stânjenit de prezența lui. După un accident avea nevoie de scaunul cu rotile, însă lucra de acasă și își organiza mare parte din zi. Radu îl ajuta dimineața și seara. De aceea pleca mereu înainte de ora șase.
— Mie mi-ai spus că ea nu vrea complicații, i-a zis Dan tatălui său. M-am gândit că măcar știe ce nume au complicațiile acelea. Cecilia a pus haina pe un scaun. Nu spusese niciodată așa ceva. Discutase despre teatru, despre cărți și despre cât de greu îi fusese să îngrijească un soț bolnav. Radu transformase ultima mărturisire într-un răspuns pe care nu avusese curajul să-l ceară.
Bărbatul s-a așezat lângă masa de lucru. A recunoscut că îi fusese teamă să nu o piardă dacă îi povestea despre Dan. Apoi îi devenise tot mai greu să repare ce spusese la început. Cu fiecare întâlnire, inventase încă un motiv pentru care casa nu putea fi văzută. Fiul îl asculta fără să-l întrerupă.
Cecilia i-a spus că nu putea promite să devină îngrijitoarea cuiva. Avea nevoie de viața ei, de odihnă și de libertatea de a spune că uneori nu poate. Dan a dat din cap: nici el nu căuta o mamă nouă. Voia doar să nu mai fie ascuns când tatăl său avea musafiri.
Au băut ceai în bucătărie, cu câteva pauze lungi în care se auzea frigiderul. Cecilia i-a cerut lui Radu un lucru concret: să nu mai vorbească în numele ei. Dacă avea o întrebare, trebuia s-o întrebe. La plecare, bărbatul a vrut să-i ducă haina până la poartă. Ea i-a lăsat-o pe braț. Pentru asta venise.
Nu s-au văzut câteva zile. Când Radu a sunat, a început cu adevărul: Dan avea o programare, iar el nu putea ieși joi. A propus sâmbătă la prânz, acasă, dacă Cecilia mai dorea să vină. Ea a acceptat fără să promită ce avea să fie între ei peste o lună.
Sâmbătă au pus trei farfurii. Dan a ales muzica și a făcut o glumă despre cartea căreia îi lipseau pagini. Cecilia a râs, iar Radu a rămas câteva clipe cu mâna pe spătarul scaunului, privind masa. Pentru prima dată de când îl cunoștea, nu mai părea că ascunde ora la care trebuia să plece.
Povestire fictivă. Personajele și întâmplările sunt inventate. Imagine realizată cu AI.