Sora mea era încă internată când Florin îi dusese Alinei o pungă cu haine. Îi spusese că le cumpărase pentru ea. Nu le oferea acum, din neputința unui om care nu suporta un dulap gol. Le scotea din casă în vreme ce soția lui încă se întreba ce avea să îmbrace când se întorcea.
Mama s-a așezat, iar eu am lăsat mâneca. Nu Alina îmi datora explicația despre zilele acelea. Ea aflase de noi atunci, în sufragerie. Florin îi spusese că era despărțit și că femeia din fotografie era o rudă. Când i-am spus numele surorii mele, a început să plângă.
— Ai ales ziua asta pentru că știai că nimeni n-o să facă scandal, i-am spus cumnatului. Florin a răspuns că aveam să-l judecăm orice ar fi făcut. Tata i-a cerut să plece. N-a ridicat vocea. A deschis ușa și a rămas lângă ea până când Florin și-a luat haina.
Alina a rămas în hol. Nu avea o schimbare la ea și îi era rușine să mai treacă prin cameră. I-am dat un cardigan lung și am chemat un taxi. Înainte să plece, mi-a promis că aduce rochia înapoi. Nu i-am cerut să se dezbrace de ea ca să-mi dovedească ceva.
În săptămâna următoare a venit cu rochia curățată și cu o a doua pungă. Acolo erau eșarfa și geanta pe care sora mea le căutase după o internare mai lungă. Alinei nu-i mai răspundea la întrebări. Nouă ne spunea acum că nu trebuia să-l facem de rușine în fața lumii.
Am discutat cu el despre lucrurile surorii mele fără să lăsăm întreaga ei viață redusă la disputa noastră. Unele au rămas familiei, altele au fost dăruite oamenilor care le-au dorit și le-au primit cu grijă. Rochia albastră am păstrat-o eu. Nu fiindcă era scumpă. Îmi aminteam seara în care îi cususem spicul.
La parastasul următor am pus pe masă o fotografie în care sora mea avea un pulover obișnuit și râdea cu gura plină. Mama a vrut-o pe aceea. Spunea că începuse să se teamă că avea să-și amintească numai florile și hainele negre. Am râs și noi, după multă vreme.
Rochia stă într-o husă, în dulapul meu. Nu o transform într-o dovadă de fiecare dată când vorbim despre ea. Dar nici nu mai las pe nimeni să numească «un lucru rămas» ceea ce sora mea își pregătise pentru întoarcerea acasă.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt inventate.