La nunta Ruxandrei, mama ei a ridicat paharul și a spus că le dorește răbdare, fiindcă iubirea singură nu ține loc de bani. Apoi a râs și a adăugat că ea nu le dă nici măcar un an. Mirele, Cezar, lucra într-un atelier și purta un costum împrumutat de la fratele lui.
Ruxandra i-a strâns mâna sub masă. Cezar a rămas așezat și a cerut muzicanților să cânte mai departe. În lunile următoare, au locuit cu chirie și și-au plătit singuri facturile. Mama suna rar, de obicei ca să întrebe dacă fata se convinsese că alesese prost.
Cinci ani mai târziu, după o căzătură, femeia a avut nevoie de ajutor pentru cumpărături și deplasări. Ruxandra avea un serviciu nou și un copil mic. În fiecare marți, un șofer o ducea pe mamă la recuperare. Omul spunea că traseul fusese achitat printr-un abonament oferit de un vechi client.
La aniversarea nunții, mama a primit un pachet de la Cezar. S-a temut că sunt actele unei despărțiri. Înăuntru era o fotografie de la masa mirilor, o scrisoare și chitanțele curselor din ultimul an. Cezar nu trimisese actele ca să ceară bani, ci pentru că abonamentul trebuia reînnoit pe numele ei.
Femeia a recunoscut sumele și datele. Bărbatul pe care îl umilise la nuntă plătise drumurile fără s-o pună în situația de a-i mulțumi. În scrisoare îi explica faptul că lucrase cândva chiar cu șoferul și obținuse un preț mai bun. Ruxandra nu știuse de aranjament.
Mama s-a dus la ei cu un tort și a cerut să vorbească înainte să fie pusă masa. Nu și-a ascuns vorbele de atunci în spatele unei glume. I-a spus lui Cezar că fusese nedreaptă și că îi pare rău. El a ascultat până la capăt, apoi i-a tras un scaun lângă nepoată.
Fotografia de la nuntă a rămas în album, cu toate fețele ei încordate. Lângă ea au pus una de la aniversare. De data aceasta mama nu ținea paharul ridicat și nu rostea previziuni. Îl ținea pe Cezar de braț, fără să mai pară că are ceva de demonstrat.
Povestire fictivă. Personajele și întâmplările sunt inventate. Imagine realizată cu AI.