Cătălin a fost oprit înainte să urce în avion. Avea asupra lui două telefoane, 18.000 de euro în numerar și o mapă cu alte copii după actele Marei. Când a văzut-o, primul lucru pe care l-a spus a fost că „voia doar să împrumute apartamentul pentru câteva luni”, explicație care nu avea niciun sens.
În timpul audierilor, Sorin a declarat că fusese plătit să se prezinte drept reprezentantul legal al Marei și că urma să semneze actele finale în aceeași săptămână. Susținea că i se spusese că Mara locuiește în străinătate și că tranzacția era perfect legală. Mesajele din telefonul lui arătau însă că primise instrucțiuni directe de la Cătălin.
Ancheta a scos la iveală motivul. Cătălin intrase în datorii după ce investise bani împrumutați într-o afacere care se prăbușise. În loc să-i spună surorii sale adevărul, fotografiase documentele din apartament, obținuse acces la câteva conturi vechi și construise, pas cu pas, dosarul necesar pentru a simula acordul ei.
Banca a blocat imediat toate procedurile, iar notarul indicat în acte a confirmat că nu o văzuse niciodată pe Mara. Procura folosită de Sorin era falsificată, iar semnătura electronică fusese creată folosind date obținute fraudulos. Vânzarea nu a mai avut loc.
Cătălin a recunoscut în cele din urmă că planul era să încaseze avansul, să stingă o parte din credit și să dispară înainte ca Mara să afle. Sorin urma să primească un procent pentru intermediere. Cei doi nu se așteptaseră să fie în același aeroport cu ea în acea dimineață.
Mara nu și-a pierdut apartamentul, dar și-a schimbat toate actele, parolele, accesul bancar și încuietorile în aceeași săptămână. Cu fratele ei nu a mai vorbit în afara declarațiilor date în anchetă.
Mai târziu a spus că partea cea mai grea nu fusese să vadă contractul fals, ci să înțeleagă cât de aproape fusese să piardă totul fără să știe. Dacă nu ar fi observat acea singură foaie în mâna unui străin, ar fi aflat despre „vânzarea” propriei case abia după ce era prea târziu.