Era fotografia veche a programării mamei, cea de dinaintea operației. Tăiasem partea cu data și i-o trimisesem Danielei ca să-mi fac povestea credibilă. Mama o păstrase pe hârtie. Când soția mea îi spusese de control, căutase dosarul și înțelesese imediat.
— Tu nici măcar nu m-ai întrebat dacă am nevoie de ceva, a spus mama. Ai avut nevoie numai să fiu bolnavă când îți convenea. Am încercat să spun că nu era chiar așa. Mi-a cerut să-i arăt un singur mesaj în care o întrebasem cum se simțea în cele trei zile. Nu aveam unul.
Daniela nu venise s-o transforme pe mama în judecătorul căsniciei noastre. Venise s-o ia la ea până când putea să-i facă mai ușor cumpărăturile și drumurile. Aflase adevărul în timp ce eu îi trimiteam fotografii decupate și îi ceream să aibă încredere.
Când am spus că relația cu cealaltă femeie nu însemna nimic, Daniela a privit punga roșie. — Atunci pentru nimic ai mințit două femei care te iubeau. Nu mi-a cerut să-i descriu hotelul. Mi-a cerut să-i spun de câte ori mai folosisem o urgență ca să nu fiu întrebat unde plecam.
Nu i-am răspuns imediat. M-am uitat spre mama, așteptând vechiul ei îndemn să ne liniștim. De data asta și-a luat bastonul și s-a ridicat încet. — Eu plec cu Daniela în seara asta. Voi hotărâți ce faceți cu căsnicia voastră. Pe mine să nu mă mai pui în minciunile tale.
Am rămas singur cu valiza. Au urmat conversații în care Daniela nu s-a lăsat grăbită de promisiunile mele. Despărțirea nu s-a făcut într-o noapte, dar nici nu s-a anulat când am trimis flori. A trebuit să accept că scuzele nu-i dădeau înapoi anii în care învățase să mă creadă.
Mama a continuat să vorbească cu mine. Nu mă întreba însă dacă mâncasem înainte să mă întrebe dacă spusesem adevărul acolo unde trebuia. N-a încetat să-mi fie mamă. A încetat să mă ajute să par un om mai bun decât mă purtam.
Punga roșie a rămas multă vreme în dulap. Înăuntru era un parfum cumpărat în aeroport, pe fugă. Îl alesesem convins că un cadou frumos avea să închidă toate întrebările. Nu mă gândisem că, atunci când ajungeam acasă, întrebările aveau să mă aștepte deja în sufragerie.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt inventate.