Povestire fictivă. Personajele și întâmplările sunt inventate. Imagine realizată cu AI.
Pe drumul dintre două sate prahovene, Mihai a tras motocicleta pe dreapta la semnalul unei polițiste. Avea șaizeci și patru de ani, o barbă albă și o vestă de piele care îi făcea pe necunoscuți să-l creadă mai aspru decât era. Se pregătea să scoată actele când agenta s-a apropiat.
Tânăra i-a explicat că un stop nu funcționa. Mihai o asculta, dar privirea i se oprise asupra numelui de pe uniformă: Daria Marin. Daria fusese și numele fetiței lui, plecată din țară cu mama ei cu treizeci și unu de ani înainte. Scrisorile se întorseseră, adresele se schimbaseră și legătura se pierduse.
„Vă simțiți bine?”, a întrebat agenta când bărbatul a început să tremure. Mihai a cerut voie să deschidă compartimentul de sub șa și a scos un portofel vechi. Înăuntru avea fotografia unei fetițe cu o căciuliță roșie și un mic semn lângă ureche.
Polițista a privit poza mai mult decât cerea un control. Mama ei păstrase o fotografie din aceeași serie, dar despre tată îi spusese doar că nu mai voise să le caute. Nu putea transforma o asemănare într-un răspuns. I-a înapoiat documentele și i-a propus să discute după terminarea programului, într-un loc public.
Mihai a venit cu scrisorile returnate și copiile cererilor prin care încercase să afle unde locuiește copilul. Daria a adus albumul mamei. Numele, datele și oamenii din fotografii se potriveau. Totuși, au hotărât să facă un test de rudenie înainte să se numească tată și fiică.
Rezultatul a confirmat ceea ce amândoi începuseră să spere. La a doua întâlnire, Mihai nu a cerut explicații pentru anii pierduți. I-a întins fiicei o pungă cu toate felicitările pe care i le scrisese de ziua ei și nu avusese unde să le trimită.
Daria a citit prima felicitare în mașină și a plâns. Nu putea recupera copilăria printr-o îmbrățișare și nici nu voia să judece, într-o singură seară, toate alegerile mamei sale. Însă acum avea dreptul să-și construiască propria relație cu omul din fotografia veche.
După câteva săptămâni, Mihai s-a întors pe același drum, de data aceasta cu stopul reparat și cu o destinație nouă. Daria îl invitase duminică la masă. Pe locul din spate al motocicletei prinsese o cutie cu prăjituri și, pentru prima dată după mulți ani, nu se mai grăbea să ajungă nicăieri altundeva.