Povestire fictivă. Personajele și întâmplările sunt inventate. Imagine realizată cu AI.
Petru o însoțise pe mama lui la un cămin, într-o dimineață ploioasă. Ecaterina avea optzeci și opt de ani și avea nevoie de ajutor pentru lucrurile pe care înainte le făcea singură. El alesese repede locul, fără s-o întrebe ce își dorește, convins că o cameră curată și trei mese rezolvă totul.
În prima seară, femeia și-a aranjat două fotografii pe noptieră. Nu a făcut scandal și nu a cerut să fie luată acasă. L-a întrebat doar pe fiul ei dacă poate s-o ducă duminică la școala din satul în care predase. Petru a răspuns că nu are timp de drumuri pentru amintiri și a închis fermoarul genții ei.
După trei zile, când a venit cu alte haine, camera era goală. Patul fusese făcut, iar fotografiile dispăruseră. O clipă s-a gândit că i se ascunde ceva grav și a început să strige pe hol. Asistenta l-a chemat în birou și i-a arătat registrul: mama plecase însoțită, după o vizită anunțată și documentată.
Venise după ea o fostă colegă, Maria, cu care Ecaterina păstrase legătura. Femeia ceruse să petreacă ziua în satul ei, iar personalul organizase ieșirea în condiții potrivite. Numărul fiului era trecut pentru informare, dar Petru nu răspunsese la apeluri. Maria lăsase și adresa la care puteau fi găsite.
Petru a pornit spre școală cu inima strânsă. La poartă, mama lui ținea săculețul în care pusese ochelarii și un caiet. Curtea era plină de foști elevi, acum oameni cu copii și riduri. Pregătiseră o întâlnire pentru învățătoarea care îi învățase să scrie. Pe o masă erau fotografii și o prăjitură făcută de o elevă de odinioară.
Ecaterina l-a văzut și i-a făcut semn să intre. Nu i-a reproșat că întârziase și nu le-a povestit celorlalți cum o grăbise la cămin. Petru s-a așezat în ultima bancă și a ascultat oameni care își aminteau detalii despre mama lui pe care el nu le cunoștea.
În seara aceea au discutat pentru prima dată fără grabă despre locul în care urma să trăiască. Avea nevoie de îngrijire și siguranță, dar și de vizite, de ieșiri și de dreptul de a spune ce preferă. Au căutat împreună o variantă mai aproape de sat și au făcut un program pe care Petru s-a angajat să-l respecte.
Pe drumul de întoarcere, Ecaterina a adormit cu caietul în poală. Petru a oprit radioul. Crezuse că o cameră goală îi anunța o pierdere, dar în ziua aceea descoperise cât de mult din mama lui pierduse deja, fiind mereu prea ocupat s-o asculte.