Fiica lui Miron pregătise o prezentare a noului salon. Avea nevoie de o mireasă pentru fotografii și primise de la el programarea Irinei. Nu mă întrebase dacă acceptam să-mi trimit clienta și nu îi spusese miresei că urma să devină demonstrația altui salon. Pur și simplu hotărâse că oamenii puteau fi mutați odată cu firma de pe ușă.
Irina i-a dat cartonașul înapoi. — Eu am ales-o pe doamna Camelia. Nu vin într-un loc în care trebuie întâi să-mi strice cineva programarea ca să-mi ofere o salvare. N-a țipat și nu și-a chemat familia să se certe cu el. A sunat-o pe sora ei și a întrebat-o dacă apartamentul închiriat pentru nuntă avea o masă și o priză liberă.
Am pus într-o geantă ce îmi trebuia și am plecat cu ea. Nu m-am apucat să umblu la tablouri electrice și nici n-am ținut o mireasă în scaun cât îmi apăram contractul. Disputa cu Miron putea fi dusă mai departe. Părul Irinei trebuia terminat înainte să-i ajungă mașina la poartă.
Am lucrat într-o bucătărie luminoasă, cu sora ei ținând oglinda. Când am fixat voalul, Irina a început să râdă. Spunea că avea să povestească mult timp de ce mirosea încă puțin a cafea proaspătă în fotografiile ei. Ajunsese la cununie la timp. Eu m-am întors apoi la lucrurile lăsate în salon.
Am păstrat plățile, contractul și mesajele și am cerut să-mi fie respectate drepturile. Mutarea nu s-a făcut în ziua aleasă de Miron doar pentru că el apăruse cu cheile. Au fost discuții, costuri și lucruri pentru care am avut nevoie de ajutor. N-am rămas acolo după ce am putut găsi un spațiu potrivit și încheia ce aveam de încheiat.
Irina a publicat fotografiile de nuntă și m-a întrebat dacă putea spune cine îi făcuse coafura. I-am spus că da. Nu i-am cerut să-mi plătească reclama printr-o ceartă pe internet. A povestit simplu ce alesese și de ce. Unele cliente m-au căutat tocmai fiindcă voiau să vină la mine, indiferent ce scria pe clădire.
Noul salon era mai mic. Am deschis cu două scaune, nu cu patru, și am vopsit pereții cu sora mea. Irina a venit într-o după-amiază să-mi lase fotografia pe care o făcusem împreună în bucătărie, cu oglinda strâmbă și geanta desfăcută pe masă.
Fotografia stă lângă programări. Când aud uscătorul pornind dimineața, încă îmi amintesc liniștea bruscă din vechiul salon. Dar îmi amintesc și mireasa care se ridicase din scaun și spusese că nu cumpărase un loc. Venise pentru omul care lucra acolo.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt inventate.