Muncitorul se numea Ionuț. Șeful îl pusese să scrie că eu refuzasem să plătesc și cerusem demontarea materialelor. Urma să semneze drept martor. El păstrase mesajul fiindcă nu înțelesese de ce trebuia să-l trimită înainte să ajungă la mine. Pe ecran se vedea ora: planul fusese pregătit din dimineața aceea.
N-am urcat pe scară și n-am încercat să trag tabla din mâinile cuiva. Am chemat ajutor și l-am rugat pe vecin să vină până la noi. Constructorul a coborât numai când a înțeles că nu mai eram singură. Spunea acum că demonta din motive de siguranță și că eu făceam scandal degeaba.
Înainte să înceapă ploaia, vecinii ne-au ajutat să protejăm provizoriu zona rămasă descoperită, cu oameni care știau ce aveau de făcut. Pe mama am dus-o la mătușa mea. Nu i-am cerut să rămână în pat ca să le arătăm altora cât era de grav. În seara aceea avea nevoie de un loc uscat.
Am păstrat înțelegerea, plățile, fotografiile și mesajele și am cerut verificarea lucrării și a pretențiilor lui. Omul cumpărase mai puține materiale decât cele pentru care încasase bani. Nu putea explica diferența printr-o scumpire despre care aflase, convenabil, chiar când casa mea nu mai avea acoperiș complet.
Lucrarea a fost terminată de altă echipă. Am cheltuit mai mult decât plănuisem și am urmărit separat recuperarea sumelor și răspunderea pentru pagube. A durat. N-am avut o săptămână în care să-mi intre toți banii înapoi și să pot spune că nu pierdusem nimic.
Ionuț mi-a spus că nu mai voia să lucreze cu omul acela. Îl certase după plecarea de la mine pentru că vorbise. Nu i-am cerut să rămână ca să-mi adune alte dovezi. Mi-a dat numai ce știa și a explicat prin pașii potriviți ce i se ceruse să semneze.
Mama s-a întors când casa era uscată și închisă. Prima ploaie a ascultat-o fără să spună nimic. Pe urmă m-a întrebat dacă mai aveam nevoie de ligheanele din hol. Am zis că le duceam în magazie. S-a ridicat să-mi țină ușa, cu aceeași grijă cu care încercase să mă facă să plătesc de frică.
Când am achitat ultima plată către noua echipă, am primit toate explicațiile cerute. M-am uitat lung la acoperiș înainte să intru. Nu era o casă mai mare și nu aveam bani mai mulți. Aveam însă un contract închis corect și o mamă care putea adormi fără să urmărească norii prin geam.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt inventate.