În mesaj scria că petrecerea era un cadou oferit de firma mea și că eu urma să achit la final. Expeditorul folosea o adresă făcută să pară legată de numele meu. Roxana trimisese și o fotografie cu mine, ca personalul să știe pe cine să caute. Lucrurile mici pe care mă rugase să le fac la începutul serii dăduseră poveștii ei o aparență credibilă.
I-am arătat managerului invitația primită și conversațiile în care venisem ca oaspete. I-am spus clar ce comandasem eu și ce nu discutaserăm niciodată. Omul a verificat cine vorbise efectiv cu restaurantul și ce confirmări existau. N-a încercat să mă pună la spălat vase și nici să-mi ia geanta. A cerut să lămurim o situație pe care Roxana o pregătise pentru amândoi.
Am sunat-o din nou, de data aceasta cu managerul lângă mine. Ea a spus că fusese o glumă între prietene și că eu știam. Am întrebat-o când acceptasem să plătesc. Nu mi-a dat o dată sau un mesaj. A început să plângă și să-mi spună că o făceam de rușine în fața oamenilor de la restaurant.
Roxana a trebuit să revină și să discute aranjamentele pe care le făcuse. Am păstrat corespondența și am cerut să fie separate de numele meu promisiunile pe care nu le făcusem. Stabilirea plăților și consecințele documentelor trimise au continuat între cei implicați. Eu mi-am achitat consumația personală și am plecat după ce lucrurile esențiale fuseseră consemnate.
A doua zi am aflat că le spusese și invitaților că eu finanțam seara. Unii îi mulțumiseră în numele meu fără să înțeleg. Nu le-am trimis tuturor o poveste lungă despre prietenia noastră. Le-am spus doar că nu organizasem și nu sponsorizasem evenimentul. Dacă voiau alte explicații, trebuiau să le ceară persoanei care îi invitase.
Roxana mi-a amintit de momentele în care mă ajutase. Fuseseră reale: stătuse cu mine într-o noapte grea și mă sprijinise când începusem afacerea. Tocmai de aceea mă duruse atât de tare. I-am spus că recunoștința nu însemna să-mi folosească numele și să hotărască în locul meu ce sumă eram obligată să-i dau.
O vreme m-am întrebat dacă prietenia noastră fusese vreodată sinceră. Apoi am încetat să caut un răspuns care să schimbe ce făcuse. Puteau exista amintiri bune și o limită peste care nu mai treceam. I-am cerut să nu mă mai contacteze pentru bani și să nu mai folosească firma mea în discuțiile ei.
Cadoul rămăsese la ea. Nu l-am cerut înapoi. La ziua mea am invitat patru oameni acasă și am gătit împreună. Când una dintre prietene m-a întrebat cu cât putea contribui, i-am spus exact ce hotărâserăm. Ne-am așezat liniștite la masă, fără să aștept ca după desert să apară o surpriză pe numele meu.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt inventate.