A doua zi, la nouă fără zece, eram în cabinetul avocatului.
Nu dormise aproape deloc.
Pe masă aveam laptopul și un dosar gros.
Avocatul, domnul Munteanu, ne-a ascultat fără să ne întrerupă.
— Terenul este pe numele doamnei Viorica?
— Iar înainte să construiți nu ați încheiat niciun act prin care să reglementați investiția sau drepturile asupra construcției?
— Mama ne-a spus că putem construi și locui acolo.
Avocatul s-a uitat la el.
— Înțeleg. Dar eu vă întreb ce aveți în scris.
Cuvântul a rămas greu între noi.
— Faptul că terenul aparține mamei dumneavoastră este important și situația juridică trebuie analizată pe acte, nu după presupuneri.
Apoi a arătat spre laptop.
— Dar la fel de important este să documentăm exact investiția, proveniența banilor, circumstanțele în care ați construit și ce vi s-a spus înainte și în timpul construcției.
Am deschis primul folder.
Avocatul a început să noteze.
— În principal eu și Sorin.
— Constructorul poate confirma?
— Părinții dumneavoastră?
— Ne-au împrumutat aproape 40.000 de lei.
— Există dovada transferului?
— Eu am luat și bani de la un prieten.
Întrebarea unchiului Marin.
„Eu n-am pus niciun ban. Ei doi au plătit tot. Eu am avut terenul și casa veche. Ei au construit, ei locuiesc aici și au grijă de mine.”
Avocatul și-a lăsat pixul jos.
— Cred că Lidia. Cumnata unei vecine.
— Găsiți înregistrarea originală dacă mai există.
— Și dacă o găsim, casa devine a noastră?
Avocatul l-a oprit imediat.
— Nu v-aș spune așa ceva.
— O filmare nu transformă automat situația juridică a unui imobil. Dar poate fi relevantă împreună cu celelalte dovezi, mai ales dacă mama dumneavoastră susține acum că ați construit fără nicio înțelegere privind folosirea locuinței.
Sorin și-a trecut mâna peste față.
— În primul rând, nu distrugeți și nu modificați nicio dovadă. Nu semnați nimic fără consultare. Și nu porniți de la ideea că trebuie pur și simplu să abandonați investiția pentru că vi s-a spus verbal să plecați.
Am simțit pentru prima dată că pot respira.
Nu pentru că ne spusese că vom câștiga.
„Viorica a spus să plecați, deci plecați.”
Era ceva ce trebuia lămurit.
La ieșire, Sorin s-a oprit lângă mașină.
— Tu ai spus de la început să facem acte.
— Nu mai putem schimba asta.
— Putem doar să vedem ce facem de acum.
În aceeași zi am început să caut filmarea.
Am sunat-o pe vecina Vioricăi.
— Doamna Lidia mai are cumva filmările de la masa de casă nouă?
A devenit imediat curioasă.
— Prefer să nu discut acum.
După două ore m-a sunat Lidia.
— Corina, am găsit câteva filmări. Nu știu dacă este ce cauți.
Primul clip avea douăzeci și șapte de secunde.
Copiii alergau prin sufragerie.
— Viorica, ai băgat ceva bani aici.
— Ei doi au plătit tot. Eu am avut terenul și casa veche. Ei au construit, ei locuiesc aici și au grijă de mine.
Am întors telefonul spre el.
A privit înregistrarea până la capăt.
În următoarele zile, Viorica nu știa nimic despre ce strânseserăm.
Asta fusese recomandarea.
În schimb, ea începuse deja să măsoare camerele pentru Răzvan.
Am venit într-o seară și am găsit-o cu ruleta în camera lui Luca.
— Văd dacă încape patul mare aici.
— Să nu începi acum cu prostii.
— Dar nici nu plec lăsând în urmă peste 300.000 de lei și prefăcându-mă că n-au existat.
— Casa este pe terenul meu.
— Atunci vom clarifica lucrurile corect.
A strâns ruleta în palmă.
În seara aceea a început adevăratul scandal.
Viorica l-a așteptat pe Sorin.
— Nevasta ta vrea să-mi ia casa!
Sorin și-a lăsat geanta jos.
— Nu vrea nimeni să-ți ia casa.
Viorica a rămas nemișcată.
Atunci s-a schimbat totul.
Nu mai eram doar eu împotriva ei.
— După tot ce am făcut pentru tine?
— Tocmai asta este problema.
— Terenul a rămas al tău. Noi am construit aici pentru că ne-ai spus că vom locui aici.
Sorin a râs fără bucurie.
— Am băgat peste 300.000 de lei ca să locuim trei luni?
— Nu te-a obligat nimeni să construiești!
El a rămas cu ochii la mama lui.
— Ați vrut casă nouă. Ați făcut-o.
— Mamă, tu ai ales camera.