Managerul băncii ne-a dus într-un birou separat. Cătălin a insistat să intre cu mine, dar i s-a spus că înregistrarea fusese lăsată exclusiv pentru mine. Pentru prima dată în viața mea, mi-am văzut fratele cu adevărat speriat.
În filmare, tata stătea exact în acel birou. Vorbea încet și părea obosit. Mi-a spus că afacerile și proprietățile despre care eu nu știam existaseră de ani întregi și că intenționase să ni le lase în mod egal. Apoi descoperise că cineva îi falsificase semnătura pe mai multe documente.
„Ioana, dacă vezi filmarea asta, nu semna nimic pregătit de Cătălin până nu vorbești cu avocatul meu.”
Mi-au tremurat mâinile.
Tata continua. În ultimele luni, Cătălin îi ceruse insistent controlul firmei. Când fusese refuzat, începuseră să apară retrageri suspecte, procuri pe care tata spunea că nu le semnase și documente prin care mai multe bunuri urmau să fie transferate.
Cel mai grav lucru din înregistrare era însă altul. Cu o săptămână înainte să vină la bancă, tata se simțise rău după ce băuse cafeaua pregătită acasă. Nu avea dovada că cineva îi făcuse ceva, dar îi spusese avocatului că se teme suficient cât să lase instrucțiuni scrise.
Poliția a fost chemată, iar actele cu care venise Cătălin au fost ridicate. Expertiza ulterioară a arătat că mai multe semnături atribuite tatălui meu erau falsificate. Documentul pe care eu trebuia să îl semnez în acea zi i-ar fi oferit lui Cătălin controlul aproape complet asupra moștenirii.
Moartea tatălui meu a fost reanalizată. Ancheta nu a putut stabili că fusese ucis, însă procurorii au găsit suficiente probe pentru un dosar separat privind falsurile, tentativa de fraudă și transferurile făcute fără acordul lui.
Cătălin nu mi-a mai spus niciodată că totul fusese „pentru binele familiei”. După ce anchetatorii au găsit mesajele dintre el și omul care îi pregătise actele false, nici nu mai avea rost.
Eu am păstrat fotografia făcută în bancă și o copie a înregistrării tatălui meu.
Nu pentru bani.
Ci pentru ultima propoziție pe care o spusese înainte să oprească filmarea:
„Dacă ajungi să vezi asta, înseamnă că n-am mai fost acolo să te protejez. Așa că am încercat să o fac din timp.”