Polițiștii au ridicat imediat geanta, telefoanele și carnețelul. Elena a fost dusă la audieri, iar Alina a aflat în aceeași noapte că mama ei fusese folosită ca intermediar într-o schemă de fraudă prin care bani obținuți ilegal erau mutați prin persoane fără antecedente.

Elena nu participase la înșelăciuni și nu știa de unde proveneau sumele. Primea pachete, le ținea câteva ore și le preda altor persoane. Fusese plătită pentru fiecare livrare și, când începuse să pună întrebări, bărbatul care se prezenta drept avocat îi spusese să-și vadă de treabă.

Geanta cu telefoane ajunsese din greșeală la ea cu o zi înainte. Când deschisese carnețelul și văzuse numele fiicei sale, Elena înțelesese că Alina urma să fie folosită drept următoarea persoană prin care avea să treacă o sumă mare de bani. De aceea o chemase acasă fără să-i spună totul, sperând să-i arate dovezile.

Numai că oamenii din rețea își dăduseră seama că geanta lipsea. Ajunseseră la casă cu câteva minute înaintea Alinei și încercaseră să o convingă pe Elena să le-o dea înapoi. Când ea refuzase, îi luaseră telefonul pentru scurt timp, iar mesajul trimis fiicei fusese ultimul lucru pe care reușise să-l facă.

Datele din telefoane au dus la identificarea mai multor persoane implicate. Bărbatul în costum nu era avocat, iar numele pe care îl folosise era fals. A fost prins câteva zile mai târziu într-un alt județ, împreună cu unul dintre cei care îl însoțeau.

Alina nu a fost niciodată implicată în schemă. Numele ei fusese trecut în carnețel pentru că rețeaua voia să deschidă pe identitatea ei mai multe conturi prin intermediul unor documente obținute ilegal.

Pentru Elena, faptul că încercase să câștige niște bani în plus aproape transformase viața fiicei sale într-un coșmar. Pentru Alina, însă, cel mai greu moment a rămas altul: cele câteva secunde petrecute în mașină, privind un necunoscut care îi spunea calm că venise să o ajute, în timp ce mama ei îi transmitea din casă exact contrariul.