Bianca a refuzat să intre în biserică și ne-a dus pe toți într-o sală mică din spate. Acolo a recunoscut că Daniel se apropiase de ea după ce pierduse cea mai mare parte din bani într-o afacere falsă cu investiții imobiliare. Îi spusese că, dacă nu îl ajută, voi afla că folosise documentele mele pentru credite și pentru vânzarea apartamentului bunicii.

Mama știa despre relația lor, dar nu despre amploarea fraudei. Când aflase că nunta mea nu mai putea avea loc, încercase să salveze aparențele și banii deja cheltuiți, convingându-se singură că „măcar una dintre fete se va mărita”. Tata aflase de actele false cu doar câteva zile înainte și venise hotărât să oprească totul.

Bianca mi-a arătat apoi mesajele primite de la Daniel. Din ele reieșea că îi ceruse să mute 37.000 de euro într-un cont separat. Banii erau tot ce mai rămăsese din împrumut. Îi promisese că după nuntă vor pleca împreună din țară și că eu nu voi putea demonstra nimic.

Am sunat la poliție chiar din curtea bisericii. Daniel a încercat să plece înainte să ajungă echipajul, dar tata și doi dintre invitați l-au oprit la poartă. Bianca a predat telefonul și accesul la contul în care transferase banii.

Nunta nu a mai avut loc. În următoarele luni, actele false au fost contestate, iar ancheta a scos la iveală și alte documente semnate în numele meu. Apartamentul bunicii a fost recuperat, iar o parte importantă din bani a putut fi blocată înainte să dispară definitiv.

Cu Bianca nu m-am împăcat imediat. Faptul că acceptase să poarte rochia mea și să intre în biserică alături de bărbatul cu care trebuia să mă căsătoresc era o rană separată de toate actele și banii. Totuși, declarația ei a fost cea care a ajutat cel mai mult ancheta.

Rochia de mireasă a rămas luni întregi într-o cutie. În cele din urmă am vândut-o și am donat banii unui centru pentru femei aflate în situații de abuz financiar.

Iar în ziua în care am semnat ultimele acte pentru recuperarea apartamentului, tata m-a întrebat dacă regret că nunta nu a avut loc. I-am răspuns că nu. Regret doar că aproape am spus „da” unui om care îmi luase deja mult mai mult decât ar fi putut lua vreodată printr-un divorț.