În aceeași zi am depus plângere împotriva Marei și am cerut certificat medico-legal. Fotografiile, fișa de la spital și mesajele lui Radu au făcut foarte greu de susținut povestea lor despre o simplă „ceartă în familie”.
Când poliția a început să pună întrebări, mama lui Radu a încercat să spună că eu provocasem totul. Problema era că vecina lor avea o cameră orientată spre curte, iar înregistrarea mă surprindea ieșind singură din casă, rănită, în timp ce nimeni nu venea după mine.
Radu m-a sunat zeci de ori. Mai întâi a fost furios. Apoi și-a cerut scuze. În final a început să-mi spună că nu își poate distruge sora „pentru o greșeală”. Atunci am înțeles că, și după tot ce se întâmplase, tot pe ea încerca să o protejeze.
Avocatul meu a depus actele de divorț. Când Radu a văzut că mesajele lui puteau fi folosite împotriva lui, a încercat să spună că fusese „șocat” și nu gândise limpede. Dar eu nu mai voiam explicații.
Mara a fost cercetată pentru agresiune, iar Radu a fost chemat să dea declarație despre ceea ce văzuse. De data aceasta nu mai putea sta pe scări și să pretindă că nu era treaba lui.
Am stat câteva săptămâni la Andreea până mi-am găsit alt apartament. Nu m-am mai întors niciodată în casa în care locuisem cu Radu. Lucrurile mele au fost ridicate cu ajutorul altor persoane, fără să fiu nevoită să-l văd.
Divorțul s-a pronunțat câteva luni mai târziu. În ultima zi, Radu m-a așteptat pe hol și mi-a spus că pierduse totul „din cauza unei seri proaste”.
M-am uitat la el și i-am răspuns:
— Nu. M-ai pierdut în momentul în care m-ai văzut pe podea și ai decis că era mai ușor să mă învinovățești decât să mă ajuți.
A fost ultima conversație pe care am avut-o vreodată cu el.