Mihai a rămas cu ochii pe document.
Avocatul și-a apropiat dosarul.
— Apartamentul este al dumneavoastră, exact cum ați cerut. Dar odată cu el ați preluat și obligațiile financiare legate de proprietate.
— Creditul pentru renovarea și consolidarea apartamentului.
Mihai a ridicat privirea.
— Creditul era plătit de Andreea.
— Era plătit de amândoi, din veniturile familiei. Mai sunt aproape opt ani și o sumă considerabilă de achitat.
Mihai simți că i se usucă gura.
Cu șase ani în urmă făcuseră renovarea completă: instalații, parchet, bucătărie, baie, ferestre. Pentru o parte din bani semnaseră un credit garantat cu apartamentul.
Andreea se ocupase întotdeauna de plăți.
El doar semnase documentele.
— La divorț ați insistat să păstrați apartamentul, spuse avocatul. Iar acordul prevede clar că preluați proprietatea împreună cu obligațiile aferente ei.
— Și de ce nu mi-ați spus?
Avocatul îl privi serios.
— V-am spus să citim fiecare clauză înainte să semnați. Dumneavoastră ați spus că prioritatea este ca Andreea să renunțe la orice pretenție asupra apartamentului.
Fusese atât de preocupat să „câștige”, încât aproape nu ascultase explicațiile.
Dar încă nu înțelegea ceva.
— Totuși, apartamentul valorează mult mai mult decât creditul.
— Atunci care e problema?
Avocatul deschise alt document.
— Problema este ce ați oferit în schimb.
Mihai îl privi nedumerit.
— Pentru ca Andreea să renunțe la partea ei din apartament, dumneavoastră ați renunțat la orice pretenție asupra participației ei din firma deschisă în timpul căsătoriei.
— Nu mai este doar o firmă de prăjituri.
Andreea începuse afacerea cu patru ani în urmă.
La început făcea torturi și deserturi pentru evenimente, într-un laborator mic închiriat la marginea Bucureștiului.
Mihai nu fusese niciodată interesat.
Când ea îi povestea despre comenzi, furnizori sau contracte, el schimba subiectul.
— Aia e pasiunea ta, îi spunea. Ocupă-te tu.
În ultimul an, tocmai când căsnicia lor începuse să se destrame, afacerea crescuse.
Dar Mihai habar nu avea cât.
Avocatul întoarse laptopul spre el.
— În urmă cu trei luni, firma a semnat un contract de furnizare cu un lanț important de cafenele. Mai există două puncte proprii și un laborator nou.
— Evaluarea depusă în documentele de partaj este aici.
Apoi a mai citit-o o dată.
Valoarea participației Andreei era mult peste ceea ce își imaginase.
Iar el renunțase în scris la orice pretenție asupra ei pentru a obține apartamentul.
Dintr-odată își aminti toate serile în care Andreea venea târziu acasă.
Toate weekendurile în care lucra.
El și Lorena râseseră de ea.
„Las-o cu prăjiturelele ei”, spusese Lorena odată.
Acum „prăjiturelele” valorau mai mult decât apartamentul pentru care se luptaseră.
Mihai și-a scos telefonul.
Andreea a răspuns după câteva apeluri.
La celălalt capăt s-a făcut liniște.
— Despre firmă. Despre credit. Despre tot.
— Bineînțeles că știam, Mihai. Sunt actele mele.
— Și m-ai lăsat să semnez!
Tonul lui o făcu să tacă pentru o secundă.
Vocea Andreei deveni rece.
— Mihai, ai avut avocat. Ai avut documentele. Ai avut timp. Tu ai insistat că vrei apartamentul.
— Pentru că nu știam cât valorează firma!
— Pentru că nu te-a interesat niciodată.
Replica îl lovi mai tare decât ar fi vrut să recunoască.
— De câte ori am încercat să-ți vorbesc despre afacere, îmi spuneai că te plictisesc.
— La mediere te-am întrebat de două ori dacă ești sigur. Ai spus că da.
Andreea îl privise peste masă.
— Ești sigur că vrei apartamentul și renunți la orice pretenție asupra firmei?
Crezuse că ea încerca să salveze o afacere mică.
Nu înțelesese că tocmai își alesese viitorul.
— Ai făcut asta intenționat, spuse el.
— Nu. Eu doar am încetat să te mai protejez de propriile tale decizii.
Când Mihai s-a întors acasă, Lorena îl aștepta cu mostre de parchet întinse pe masă.
— Uite, mie îmi place acesta. Ce a zis avocatul?
Mihai și-a aruncat cheile pe blat.
Lorena și-a schimbat treptat expresia.
— Stai puțin. Vrei să spui că ea a rămas cu afacerea aia și tu ai rămas cu datoriile?
— Am rămas cu apartamentul.
— Cu un apartament pentru care mai ai de plătit ani întregi!
— O parte trebuie să rămână pentru rate.
— Mihai, tu mi-ai spus că după divorț o să fim liniștiți financiar.
Dar siguranța dispăruse din vocea lui.
În următoarele luni, realitatea s-a instalat încet.
Renovarea extravagantă n-a mai avut loc.
Vacanța planificată a fost amânată.
Ratele veneau în fiecare lună.
Cheltuielile apartamentului erau mai mari decât anticipase.
Iar relația cu Lorena, care păruse atât de ușoară cât timp era construită din întâlniri pe ascuns și promisiuni despre „viața de după divorț”, începu să arate foarte diferit în viața de zi cu zi.
Andreea nu plecase pe nicio insulă exotică.
Nu apăruse niciun avocat misterios cu care să înceapă o poveste de dragoste.