Zâmbetul acela perfect, pe care îl arăta tuturor.
Dar de data asta, eu vedeam clar ce era în spatele lui.
Am pus receptorul jos încet, fără să spun nimic.
— Cu cine vorbeai? — a întrebat el, calm.
— Cu mama — am răspuns, la fel de calm.
M-a privit câteva secunde, analizându-mă.
Apoi a dat din cap, mulțumit.
— E bine. Trebuie să fii liniștită acum.
S-a apropiat de pat și mi-a aranjat perna.
— O să mă ocup eu de toate. Acte, bancă, casa… să nu-ți faci griji.
Am închis ochii pentru o clipă.
Ci ca să nu vadă că deja mă pregăteam.
Pentru că, în acel moment, ceva s-a schimbat în mine.
Nu mai eram femeia care aștepta să moară.
Eram femeia care nu avea de gând să lase pe nimeni să-i fure viața… înainte să se termine.
După ce a plecat, am apăsat din nou butonul.
Asistenta mi le-a adus fără să întrebe prea mult.
Pentru fiecare lucru pe care Mihai credea că îl va primi ușor.
În același timp, Ana ajunsese deja la casă.
Mai târziu avea să-mi spună cum a intrat.
Cum a mers direct în biroul lui Mihai.
Cum a deschis sertarul pe care el îl ținea mereu încuiat.
Și cum a găsit exact ce bănuiam.
Planul lui era făcut de mult.
Când s-a întors în salon, Mihai părea liniștit.
— Mâine vin niște oameni să discutăm niște lucruri — a spus el. — E mai bine să rezolvăm din timp.
Dar în acea noapte, lucrurile s-au întors.
Pentru că dimineața nu au venit „oameni”.
Nu când i-au pus întrebări.
Nu când i-au arătat actele.
Și sigur nu când au scos cătușele.
— Ce e asta?! — a strigat el.
Dar vocea lui nu mai avea putere.
Pentru prima dată, părea mic.
Exact cum ar fi trebuit să fie.
Eu stăteam în pat, slăbită, dar lucidă.
— Ai vrut totul prea repede — i-am spus.
Nu a mai avut ce să răspundă.
După ce l-au scos din salon, s-a lăsat liniștea.
Ana s-a apropiat de mine.
— Ați făcut bine, doamnă.
— Nu… am făcut ce trebuia.
Doctorul a intrat câteva ore mai târziu.
— Se pare că… lucrurile nu sunt chiar atât de grave cum credeam — a spus.
— Mai avem timp. Mult mai mult.
Pentru că uneori, viața nu îți dă doar timp.
Îți dă și o a doua șansă.
Iar eu nu aveam de gând să o irosesc.