— Doamnă Marinescu, în proba pe care ne-ați adus-o am identificat un sedativ.
Am rămas cu telefonul lipit de ureche, fără să pot răspunde.
— Dintr-o singură probă nu pot spune de cât timp îl consumați. Dar cantitatea găsită poate provoca somnolență accentuată și poate reduce considerabil capacitatea de reacție.
— Da. Dacă nu știți cum a ajuns acolo, nu mai consumați nimic pregătit de persoana respectivă. Și vă recomand să cereți ajutor juridic.
Pentru câteva minute am rămas nemișcată în mașină.
Apoi mi-am amintit diminețile în care mă trezeam amețită.
Serile pe care nu-mi aminteam cum le încheiasem.
„Până la ultima picătură.”
De șase ani îmi pregătea băutura aproape în fiecare seară.
Nu știam dacă pusese mereu ceva în ea.
Dar știam ce văzusem cu ochii mei în acea noapte.
M-am întors acasă la ora obișnuită.
— Cum a fost ziua micuței mele soții?
Pentru prima dată, gestul lui tandru mi-a provocat fiori.
— Atunci îți pregătesc băutura mai devreme în seara asta.
În după-amiaza următoare mi-am sunat avocatul, Sorin Dumitrescu. Îl cunoscuse pe primul meu soț și știa exact ce proprietăți aveam.
M-a ascultat fără să mă întrerupă.
— Vlad are acces la conturile tale?
— La unul singur, pentru cheltuielile casei.
A urmat întrebarea care m-a făcut să tac.
— Este trecut în testament?
Cu un an înainte îl adăugasem.
Atunci mi-am amintit cum se întâmplase.
— Dacă ți s-ar întâmpla ceva, familia ta m-ar putea da afară din casa în care am construit atâtea amintiri.
Nu-mi ceruse nimic direct.
Eu însămi propusesem modificarea testamentului.
La vremea aceea mi se păruse vulnerabil.
Acum, aceeași conversație suna cu totul altfel.
— Elena, mi-a spus Sorin, nu-l confrunta. Mai întâi ne asigurăm că ești în siguranță și punem în ordine tot ce ține de bunurile tale.
În zilele următoare m-am comportat normal.
Țineam apă lângă pat și, când rămâneam singură, goleam băutura într-un recipient separat.
În același timp, am schimbat documentele pe care aveam dreptul să le modific.
Apoi am început să verific casa.
În biroul pe care îl foloseam tot mai rar am observat că lipseau copii ale unor analize medicale mai vechi.
Dintr-o altă mapă dispăruseră copiile actelor proprietății de la mare.
Originalele erau în seif.
Dar cineva avusese nevoie de copii.
În seara aceea, Vlad a apărut din nou în dormitor cu paharul.
Am luat o înghițitură falsă și l-am pus pe noptieră.
— Elena, știi că nu-mi place când îl lași pentru mai târziu.
Mi s-a făcut pielea de găină.
De câte ori îmi spusese asta în ultimii ani?
Și de câte ori interpretasem insistența lui drept grijă?
— De ce e atât de important? l-am întrebat.
Pentru o fracțiune de secundă, ceva s-a schimbat în privirea lui.
— Pentru că vreau să ai grijă de tine.
Am băut încă puțin, doar cât să-l conving.
În realitate, lichidul abia îmi atinsese buzele.
A doua zi, după ce am discutat din nou cu avocatul, am instalat camere de securitate în zonele comune ale casei.
Nu a trebuit să aștept mult.
Trei seri mai târziu, Vlad a crezut că dorm.
Înregistrarea îl arăta intrând în birou.
A deschis dulapul cu documente și a început să fotografieze câteva foi.
Apoi și-a scos telefonul și a sunat pe cineva.
— Nu încă. Mai trebuie să pară natural.
Am simțit cum îmi îngheață mâinile.
„Mai trebuie să pară natural.”
În acel moment am încetat să mai caut singură explicații.
Am trimis înregistrarea avocatului și am cerut ajutorul autorităților, predând rezultatul analizei și ceea ce strânsesem până atunci.
Nu i-am spus lui Vlad unde merg.
M-am mutat temporar la prietena mea Mariana.
În aceeași seară, telefonul a început să sune.
Prima dată, Vlad părea îngrijorat.
— Iubito, unde ești? M-ai speriat.
A doua oară tonul era diferit.
— Elena, nu e amuzant. Sună-mă.
A treia oară nu mai vorbea bărbatul calm pe care îl cunoscusem la yoga.
Atunci am știut că luasem decizia corectă.
Investigația care a urmat a durat.
Și, pe măsură ce lucrurile erau verificate, am aflat că exista și o altă persoană cu care Vlad discutase despre mine.
Un cunoscut care lucra în domeniul medical.
În conversațiile analizate ulterior existau referiri la starea mea de sănătate, la proprietățile mele și la testament.
Avocatul m-a avertizat să nu transform bănuielile în certitudini înainte ca toate probele să fie verificate.
soțul meu pusese pe ascuns o substanță sedativă în băutura mea.
Iar eu nu-i cerusem niciodată așa ceva.
Câteva săptămâni mai târziu am intrat din nou în casa mea.
M-am oprit în hol și am privit în jur.
Și totuși casa părea diferită.
Pe raft erau borcanul cu mușețel și mierea.
Mi-am pus apă la încălzit și mi-am făcut un ceai simplu.