— Da, obligații. Ești soția lui Cătălin. Când e nevoie de ajutor, familia se ajută.
— Dar când se pune masa, familia se selectează?
— Iar începi cu răutățile.
— Nu. Încerc doar să înțeleg regulamentul. La masă nu sunt familie, la nota de plată sunt.
— Doamne, ce femeie… a murmurat Aurelia. Cătălin, vorbește tu cu ea. Eu nu-mi stric aniversarea.
Pentru prima dată a înțeles că nu negociam.
— Exact ce ați fi făcut dacă eu nu existam.
— N-am aproape opt mii de lei!
— Atunci nu trebuia să comanzi de aproape opt mii.
— Nu am comandat eu singur! Toată lumea a luat ce a vrut.
— Perfect. Atunci toată lumea poate plăti ce a vrut.