Continuarea poveștii Cătălin.
Am privit numele lui pe ecran până când apelul s-a oprit.
Nu i-am răspuns lui Cătălin.
Nu pentru că aveam vreun plan să-l pedepsesc.
Pur și simplu, în momentul acela, nu mai aveam ce să-i explic.
Îi explicasem înainte să plece.
Îl întrebasem direct dacă este dispus să se urce pe vas după ce mama lui îmi folosise cardul și mă exclusese din vacanță.
Am deschis aplicația băncii.
Tranzacția pentru croazieră era acolo.
M-am uitat încă o dată la suma aceea.
Apoi am sunat numărul de pe spatele cardului.
Când operatorul mi-a răspuns, i-am spus exact ce se întâmplase.
Datele cardului meu fuseseră folosite pentru o achiziție pe care nu o autorizasem.
Nu făcusem eu rezervarea.
Nu îi dădusem Rodicăi permisiunea să folosească acel card.
Și eu nici măcar nu eram unul dintre pasagerii pentru care fusese făcută plata.
Operatorul mi-a pus mai multe întrebări.
Cardul a fost blocat și tranzacția a intrat în procedura de contestare.
Nu mi-a promis nimeni că banii aveau să apară instantaneu înapoi în cont și nici că familia urma să fie dată jos imediat de pe vas.
Mi s-a spus doar că situația urma să fie verificată și că trebuia să furnizez documentele cerute.
Restul nu mai depindea de mine.
Primul apel de la Rodica a venit în aceeași după-amiază.
Al doilea a venit de la Cătălin.
Telefonul a sunat imediat.
De data aceasta am răspuns.
— Ce trebuia să fac înainte să plecați.
— Mama a încercat să plătească garanția pentru cheltuielile de la bord și cardul nu mai merge!
— Dar este singurul card pe care l-am pus la rezervare!
— Atunci puneți unul dintre cardurile celor opt membri ai familiei care sunt în vacanță.
— Nu este atât de simplu.
Am auzit vocea Rodicăi în fundal.
Câteva secunde mai târziu era ea la telefon.
— Cristina, ai înnebunit?
— Ne-ai blocat banii în mijlocul străinătății!
— V-am blocat accesul la banii mei.
— Nu, Rodica. Tocmai asta este problema. Pentru tine chiar a ajuns să fie același lucru.
— Așa ai scris și sub fotografie.
— „Familia împreună”. Ții minte?
— Pentru că nu mai era cabină!
— Dar pentru cardul meu s-a găsit loc.
A început să ridice vocea.
— După tot ce am făcut eu pentru voi, pentru un amărât de concediu faci asemenea circ?
Atunci am auzit-o pe Mihaela, sora lui Cătălin, spunând ceva în spate.
— Păi pune tu cardul dacă ești atât de deșteaptă!
— Mama a spus că este plătită vacanța!
Pentru prima dată, „familia împreună” trebuia să discute despre cine plătește.
Am rămas cu telefonul la ureche.
— Sună banca și spune că a fost o neînțelegere.
— Cristina, o să ne faci de râs!
— Mama ta mi-a folosit cardul fără acordul meu. Tu ai ajutat-o. M-ați exclus din vacanță. Apoi ați plecat liniștiți, convinși că eu voi achita. Dar eu vă fac de râs?
Vocea lui deveni mai joasă.
— Dacă nu retragi reclamația, când mă întorc avem o problemă serioasă.
— Cătălin, problema serioasă exista înainte să pleci.
În următoarele ore au încercat să rezolve situația singuri.
Atunci s-a întâmplat ceva la care nici eu nu mă așteptasem.
Au început să se certe între ei.
Mihaela refuza să pună pe card cheltuielile familiei ei.
Mătușa lui Cătălin susținea că Rodica îi spusese clar că vacanța era „cadou”.
Rodica susținea că fiul ei îi garantase că eu voi plăti.
Cătălin susținea că mama lui îi spusese că discutase deja cu mine.
Fiecare aflase altă versiune.
Dintr-odată, oamenii care pozaseră cu paharele ridicate nu mai erau atât de uniți.
Cătălin m-a sunat din nou seara.
— Mama mi-a spus că tu știai de rezervare.
— Mi-a spus că te-ai supărat doar pentru că nu mai era cabină.
— Ai stat lângă mine în bucătărie când am aflat că mi-a folosit cardul.
— Nu încerca acum să te scoți din poveste.
— Ba da. Ai 43 de ani, Cătălin. Nu te-a urcat mama ta în brațe pe vas. Ai mers singur.
În zilele următoare, compania și banca au cerut documente și explicații, iar familia a trebuit să-și asigure din propriile resurse cheltuielile pe care până atunci le considerase problema mea.
Nu le-am urmărit vacanța.
Nu mă interesa dacă mâncau la restaurant sau sandvișuri, dacă mergeau în excursii sau rămâneau pe vas.
Pentru prima dată, consecințele alegerilor lor nu mai erau factura mea.
Cătălin s-a întors după opt zile.
Când a deschis ușa apartamentului, nu mai avea bronzul și entuziasmul din fotografiile din prima zi.
Și-a lăsat valiza în hol.
Exact la aceeași masă la care Rodica îmi arătase rezervarea.
Probabil se aștepta să-l ajut mai mult.
— Dar nu poți să arunci doisprezece ani pentru o vacanță.
— Nu divorțez de tine pentru o vacanță.
— Pentru că ai luat o decizie foarte clară.