Sângele continua să se scurgă, cald și lipicios. Îl simțeam pe piele, îl simțeam în suflet.
Durerea nu mai era doar fizică.
Era sfârșitul a tot ce sperasem.
Radu s-a apropiat de mine și s-a aplecat ușor, ca și cum mi-ar fi făcut o favoare.
— Tatăl tău? Ce o să facă? O să vină cu pensia lui de 2.000 de lei să ne certe?
Pentru prima dată, nu mai eram speriată.
Elena a dat ochii peste cap.
— Termină cu prostiile. Ridică-te și spală pe jos.
M-am sprijinit de masă și m-am ridicat singură. Fiecare mișcare era un cuțit.
A ezitat o fracțiune de secundă. Poate pentru că tonul meu nu mai era al unei femei care cere voie.
Mi-a aruncat telefonul la picioare.
L-am ridicat cu mâinile tremurânde și am format un număr pe care îl știam pe de rost din copilărie.
— Da, a răspuns vocea tatălui meu.
Un singur „da”, dar în el era o lume întreagă.
Nu m-a întrebat nimic altceva.
Douăzeci de minute mai târziu, liniștea nopții a fost spartă de sirene.
Trei mașini de poliție au oprit în fața casei. În spatele lor, un SUV negru.
Vecinii au aprins luminile.
Radu s-a îndreptat spre geam, nedumerit.
Ușa a fost lovită puternic.
Când au intrat, tata era în spatele lor. În uniformă. Comisar-șef la Brigada de Investigații Criminale.
Nu vorbise niciodată despre funcția lui în casa asta. Pentru ei fusese doar „socru pensionar de la țară”.
La mâinile mele tremurânde.
— Ambulanța e pe drum, a spus un polițist.
Radu a început să bâlbâie explicații.
Tata s-a apropiat de mine și m-a prins de umeri, cu o grijă pe care n-o mai simțisem de când eram copil.
— Gata, a spus. De azi, gata.
În seara aceea, am pierdut un copil.
Dar mi-am recâștigat viața.
Radu a fost încătușat pentru violență domestică și împiedicarea acordării de ajutor. Elena, pentru agresiune.
Tata n-a intervenit ca polițist.
Șase luni mai târziu, stăteam într-un apartament mic, închiriat, aproape de ai mei. Cu pereți simpli. Cu liniște.
— N-am putut să-ți aleg bărbatul. Dar pot să mă asigur că nimeni nu te mai atinge vreodată.
Nu pentru că totul era bine.
Ci pentru că, pentru prima dată, eram liberă.
Ca să-ți amintești că meriți mai mult.