— Dați-mi tableta — am spus.
Rodica o ținea lipită de piept.
— Nu ai niciun drept să citești conversațiile lui Vlad.
— Dar dumneavoastră aveți dreptul să veniți după economiile mele?
— Nu înțelegi ce se întâmplă.
— Cine este Laura și ce apartament pierde vineri?
— Întreabă-l pe soțul tău.
— Cheia apartamentului meu.
— Fiul dumneavoastră nu avea permisiunea să v-o dea.
A scos cheia și a trântit-o pe masă.
— O să regreți felul în care te porți.
— Poate. Dar cei 280.000 de lei rămân în contul meu.
După ce a plecat, am rămas singură în bucătărie.
Am făcut un singur lucru: am fotografiat documentele pe care Rodica, în graba ei, le lăsase pe masă.
Apoi am așteptat ca Vlad să mă sune.
A făcut-o după aproape o oră.
— Mama spune că ai făcut un scandal monstru.
— Vorbim când ajung acasă.
— Mama ta tocmai a intrat în apartamentul meu ca să-mi ia aproape toate economiile. Cred că poți găsi cinci minute.
— Laura este cineva pe care o cunosc.
— Ce apartament pierdeți vineri?
De data aceasta a fost suficientă.
— Te întorci mâine — i-am spus.
— Atunci eu voi afla singură.
— Nu face nimic până vin!
Pentru prima dată îi auzeam frica în voce.
— Pentru că situația este complicată.
— Nu. Este secretă. E altceva.
În dimineața următoare Vlad era la ușă.
Nu după terminarea lucrărilor.
La ora opt și douăzeci era în fața mea.
A început cu jumătăți de adevăr.
Apartamentul era „o investiție”.
Datoria fusese „o decizie proastă”.
Până când am pus dosarul lăsat de mama lui pe masă.
— De ce trebuia să plătesc eu?
Vlad și-a trecut mâna prin părul negru.
— Pentru că până vineri trebuie să restitui banii.
— Pentru cine este apartamentul?
Avea o relație cu ea de aproape un an.
Iar Laura era însărcinată.
Am simțit că îmi amorțesc mâinile.
Vlad și-a coborât privirea.
— Urma să fie pentru ea și copil.
Nu pentru că era amuzant.
— Deci mama ta a venit să-mi ia economiile ca să achite apartamentul femeii cu care mă înșeli.
— Nu este atât de simplu.
— Spune-mi partea complicată.
Atunci a făcut lucrul care a distrus orice urmă de îndoială pe care o mai aveam.
— Dacă nu achit până vineri, pierd avansul și rămân cu datoria. Transferă-mi banii, rezolv situația, iar după aceea putem discuta despre noi.
— Tu încă îmi ceri banii?
— Îți cer să nu mă lași să mă îngrop.
— Ai făcut un credit pentru amanta ta.
Cuvintele acelea au schimbat totul.
— Atunci mama copilului tău și tu îl veți plăti.
— Nici eu nu o am pentru voi.
— Exact. Și ai folosit informațiile despre economiile mele ca să-ți trimiți mama după ele.
— Mama încerca să mă ajute.
Acel „da” a durut aproape la fel de tare ca relația.
Și totuși intrase în casa mea, se așezase la masa mea și îmi ceruse cardul.
— Ai până diseară să-ți iei lucrurile personale.
— Corina, putem salva căsnicia.
— Acum zece minute mi-ai cerut 280.000 de lei ca să salvezi apartamentul amantei tale.
În aceeași zi am vorbit cu un avocat și am schimbat încuietoarea.
Pentru că aflasem că o cheie a casei mele circulase fără știrea mea într-o familie care tocmai încercase să obțină acces la economiile mele.
Asta a fost partea pe care familia lui nu a vrut s-o înțeleagă.
Timp de câteva zile m-a sunat constant.
Uneori își cerea iertare.
Alteori îmi spunea că îl distrug financiar.
— Indiferent ce a făcut Vlad, copilul acela nu are nicio vină.
— Faptul că un copil nu are nicio vină nu înseamnă că eu trebuie să-i cumpăr mamei lui apartament.
— Și dumneavoastră aveți un apartament.
— Îl puteți vinde dacă vreți atât de mult să achitați datoria fiului dumneavoastră.
Nouă zile după seara în care Rodica intrase în casa mea, familia lui Vlad s-a adunat la părinții lui.
Nu ca să negociez căsnicia.
Voiam un singur lucru care încă se afla la Vlad.
— Chiar vrei să arunci o căsnicie pentru o greșeală?
— Divorțez pentru un an de minciuni, pentru o relație paralelă și pentru faptul că a încercat să-mi ia economiile ca să plătească locuința celeilalte femei.
Vlad încercă ultima dată.
— Dacă mă ajuți măcar cu o parte din datorie, îți semnez orice vrei și terminăm civilizat.