Am rămas câteva secunde fără cuvinte.
Nu pentru că m-ar fi jignit.
Ci pentru că, în sfârșit, am înțeles.
Era vorba că femeia asta nu voia o relație.
Am tras aer adânc și am pornit motorul.
„Te duc acasă,” i-am spus calm.
Ea s-a uitat la mine, ușor surprinsă.
Probabil se aștepta să insist. Sau să mă scuz.
N-am făcut nici una, nici alta.
Pe drum, a încercat să mai dreagă situația.
„Gheorghe, nu trebuie să te superi… eu sunt mai conservatoare…”
„Nu e vorba că sunt supărat,” i-am răspuns. „E vorba că am înțeles.”
Am oprit la semafor și m-am uitat direct la ea.
„Că tu vrei doar să te plimbi. Să mănânci la restaurant. Să ai companie.”
„Dar nu vrei un bărbat. Nu vrei o relație adevărată.”
„Nu mai suntem la vârsta aia…”
„Ba suntem,” i-am spus. „Doar că tu nu mai vrei să trăiești.”
Câteva minute mai târziu, am oprit în fața blocului ei.
A rămas cu mâna pe clanță.
„Mai vorbim?” a întrebat, fără convingere.
Pentru prima dată… sincer.
„Pentru că eu nu caut o prietenă de plimbări.”
A coborât fără să mai spună nimic.
Am rămas câteva secunde în mașină.
Pentru că, după două luni, în sfârșit nu mai aveam dubii.
Apartamentul era la fel de gol ca înainte.
Dar, pentru prima dată, nu m-a mai apăsat.
am simțit că sunt exact unde trebuie.
Și pregătit, de data asta, să nu mai accept jumătăți de măsură.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.