Conform legislației europene, persoanele care au muncit în mai multe state membre ale Uniunii Europene pot solicita pensie comunitară, luând în calcul atât anii lucrați în țară, cât și pe cei realizați în străinătate.
În cazul în care o persoană a lucrat în mai multe țări din Uniunea Europeană, aceasta poate dobândi drepturi de pensie în fiecare dintre ele. Cererea de pensionare se depune la instituția competentă din țara de reședință sau din ultima țară în care a fost desfășurată activitatea profesională.
Cum iei pensie în România dacă ai lucrat în străinătate? Ce documente trebuie depuse Dacă persoana nu a lucrat niciodată în țara în care locuiește, cererea este transmisă către statul în care a lucrat ultima dată. Autoritatea respectivă va analiza solicitarea și va colecta dovezile privind contribuțiile realizate în toate statele în care solicitantul a muncit.
Regulile de pensionare diferă de la o țară la alta, inclusiv în ceea ce privește vârsta legală de pensionare. Dreptul de a primi pensia dintr-un anumit stat apare doar după împlinirea vârstei legale de pensionare stabilite de acel stat.
În mod similar, pentru fiecare țară în care au fost dobândite drepturi de pensie, plata se va face doar după atingerea vârstei legale corespunzătoare.
La calculul pensiei se aplică principiul cumulării perioadelor de cotizare. Astfel, perioadele lucrate în alte state membre sunt luate în considerare ca și cum ar fi fost realizate în țara care calculează pensia.
Acest principiu este esențial mai ales în situațiile în care legislația unei țări impune o perioadă minimă de cotizare pentru acordarea pensiei.
Fiecare stat în care persoana a lucrat calculează partea de pensie care îi revine. Pentru aceasta, instituțiile competente cumulează toate perioadele de cotizare realizate în statele membre și stabilesc o pensie teoretică, ca și cum întreaga activitate ar fi fost desfășurată în sistemul propriu.
Ulterior, această valoare este ajustată proporțional cu perioada efectiv lucrată în acel stat, rezultând așa-numita prestație pro-rata.
În același timp, dacă sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea unei pensii naționale, independent de perioadele lucrate în alte state, se calculează și prestația autonomă.
Autoritatea competentă compară cele două valori – prestația pro-rata și prestația autonomă – și acordă beneficiarul suma cea mai avantajoasă, conform informațiilor oficiale.
Pensionar – Foto: Freepik (Imagine cu rol ilustrativ) Pensionar – Foto: Freepik (Imagine cu rol ilustrativ) Ce documente trebuie depuse la pensie? Pentru înscrierea la pensie, românii din diaspora trebuie să depună un dosar complex, care include cererea tip, formularele europene E202 și E207, acte de identitate, documente privind starea civilă, carnetul de muncă sau adeverințe echivalente din străinătate, livretul militar, diplomele de studii și adeverințele de venit pentru perioadele anterioare lunii aprilie 2001. Toate documentele din străinătate trebuie traduse și certificate.
În condițiile noii legislații, solicitantul va putea depune dosarul pentru pensie la limită de vârstă în anul 2031, la împlinirea vârstei standard prevăzute pentru cohorta sa de vârstă.
Specialiștii în dreptul muncii atrag atenția că pensionarea anticipată rămâne inaccesibilă pentru românii care au cumulat mai puțin de 32–33 de ani de cotizare.
Autoritățile reamintesc că românii care au lucrat în state europene trebuie să aplice obligatoriu pentru pensie comunitară, astfel încât toate perioadele de activitate să fie valorificate.
Numai în acest fel, spun experții, diaspora își poate proteja drepturile după ani întregi de muncă în afara granițelor.
Documente necesare pentru depunerea dosarului de pensie (limită de vârstă, anticipată sau anticipată parțial) Pentru înscrierea la una dintre formele de pensionare menționate, este necesar să pregătiți următoarele acte:
Formularul E202, pus la dispoziție de instituția de asigurări sociale din statul în care locuiți; acesta se completează sau, cel puțin, se semnează în fața funcționarului;