În scaunul din dreapta stătea un bărbat. Nemişcat. Faţa îi era palidă, iar buzele vineţii. Dar ceea ce a îngheţat-o pe Maria nu a fost trupul, ci geanta deschisă de la picioarele lui.
Bancnote. Multe. Împachetate neglijent, murdare de noroi. Lei. Zeci, poate sute de mii.
Pentru o clipă, i s-au înmuiat genunchii. N-a mai văzut atâţia bani niciodată, nici măcar la televizor. Primul instinct a fost să se retragă, să închidă uşa şi să fugă. Dar ceva a ţinut-o pe loc.
A dus mâna spre gâtul bărbatului. Puls. Slab, dar era. Trăia.
L-a tras cu greu afară din cabină, murdărindu-şi hainele şi mâinile. Omul gemea încet. Avea o rană urâtă la cap şi una la picior. Maria nu s-a gândit mult. A rupt din cămaşa ei, i-a legat rana, exact cum o învăţase bunica.
Drumul înapoi spre cabană a fost un chin. L-a sprijinit, l-a tras, l-a ridicat când cădea. De câteva ori, bărbatul a deschis ochii. „Unde… sunt?” „La mine. Eşti în siguranţă acum”, i-a răspuns simplu.
În cabană, l-a aşezat pe pat, i-a dat ceai fierbinte şi l-a vegheat toată noaptea. Afară, pădurea foşnea liniştită, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Dimineaţa, bărbatul şi-a revenit. O chema Andrei. Nu era din zonă. Venise „cu treburi”. Nu a explicat ce fel de treburi, dar nici Maria n-a întrebat.
După câteva zile, când s-a pus pe picioare, a deschis geanta cu bani. „Ăştia sunt ai tăi acum”, i-a spus. Maria s-a uitat lung la el. „Nu-mi trebuie. Eu te-am ajutat pentru că erai om, nu pentru bani.”
Andrei a rămas fără cuvinte.
Înainte să plece, i-a lăsat totuşi un plic. „Pentru cabană. Pentru tine.”
Când a deschis plicul, erau exact 10.000 de lei. Atât cât îi trebuia să repare acoperişul şi să-şi plătească datoriile vechi. Nici mai mult, nici mai puţin.
După ce elicopterul a fost găsit de autorităţi, iar povestea a ajuns la ştiri, Maria nu a apărut nicăieri. S-a întors la pădure, la plantele ei, la liniştea ei.
Unii au spus că a fost o minune. Alţii – o prostie.
Dar Maria ştia un lucru sigur: când faci ce-i drept, fără lăcomie, viaţa îţi dă exact cât ai nevoie. Nici mai mult. Nici mai puţin.