După un concert susținut în Oltenia, Culiță Sterp a făcut o oprire neașteptată pe marginea drumului. În drum spre casă, artistul a ales să cumpere legume direct de la producătorii locali — o decizie simplă care s-a transformat rapid într-un moment cald, aproape intim, între el și două vânzătoare din zonă.
Dialog la tarabă și prețul muncii
Era foarte devreme — ora 5:30 dimineața, după cum a povestit Culiță — când a oprit la prima tarabă. A dorit inițial să cumpere un sac de gogoșari și o ladă de roșii. Discuția a pornit, pe rând, de la kilogramaj la preț, iar diferența dintre valoarea practică a produsului și munca din spatele lui a devenit rapid vizibilă.
„Uite, dacă tot am cântat în Oltenia, ne-am oprit să luăm și un sac de gogoșari de aici, de la o mamaie drăguță.”
În conversație s-a produs un moment de confuzie: vânzătoarea vorbea de cântar, nu de sac, iar discuția despre câte kilograme are o recoltă s-a desfășurat firesc, cu umorul și simplitatea locului. Culiță a întrebat și a insistat ca `să pună pe cântar` pentru a lua exact greutatea, iar când a aflat că un sac întreg era 67 de lei, a considerat suma prea mică raportată la efortul depus:
„Numai atât? Un sac întreg 67 de lei.”
După calculul făcut la fața locului, artistul a oferit spontan o bancnotă de 200 de lei, explicând că nu e vorba că prețul ar fi greșit, ci că i se pare prea ieftin pentru munca producătorilor . Gestul a fost însoțit de o replică blândă către vânzătoare, care a refuzat inițial ajutorul: „Măi, de ce să-mi dai așa ceva?” — la care Culiță a răspuns: „Lasă așa, că-i bine.”
Atmosferă autentică și reacții simple
Scena redată la tarabă e una simplă, fără artificii: o „mamaie” , un cântar, kilograme de ardei și roșii, oameni obosiți după spectacol, dar atenți la detaliile care țin de respect. Artistul le-a explicat vânzătoarelor că intenționează să le ducă produsele la festivalul la care participau, argumentând practicul: „Iau un sac de ardei de ăștia ca să-i ducem Laolaltă, că azi e festivalul și îi ducem acolo.”
Dialogul include observații despre locul în care s-a oprit — lângă Corabia, la Izbiceni, aproape de granița cu Bulgaria — și despre timpul zilei: era foarte devreme, dar conexiunea dintre muzică, public și munca locală a făcut ca momentul să capete sens. Reacțiile au fost simple: surprindere, modestie și recunoștință din partea femeilor, hotărâre și generozitate din partea artistului.
În mod evident, episodul nu este despre spectacole sau faimă, ci despre întâlnirile care păstrează legătura dintre artiști și comunitățile pe care le tranzitează; e o clipă în care prețul produselor capătă o dimensiune umană și în care gesturile mici devin semnificative. Gestul în sine — plata unei sume mai mari decât costul cerut — a arătat respectul pentru munca celor care cultivă legumele, iar discuția de la tarabă rămâne un exemplu de comunicare directă și sinceră între oameni.
Sursa: https://citeste-aici.ro/FcH65P