Povestire fictivă. Personajele și întâmplările sunt inventate. Imagine realizată cu AI.
La început am crezut că vrea mâncare. Mura îmi atingea obrazul cu laba și se oprea numai cât să vadă dacă deschid ochii. Ceasul arăta trei dimineața. Când mă întorceam pe partea cealaltă, revenea lângă pernă. Nu mieuna tare. Se purta ca și cum întârziam la o întâlnire despre care numai ea știa.
Locuiam singur într-un bloc vechi și adoptasem pisica în primăvară. În mod obișnuit dormea pe fotoliu și mă ignora până auzea cutia cu hrană. În ultimele nopți, însă, pleca spre bucătărie, se întorcea și începea iar. Eu puneam totul pe seama schimbării vremii și a programului meu haotic.
În a patra noapte m-am ridicat. Mura a mers direct la dulapul de sub chiuvetă și a început să zgârie ușa. Înăuntru am găsit o cârpă udă și o dâră care dispărea în spatele țevilor. Când m-am aplecat, am auzit un șuierat fin, urmat de picături repezi. Nu se auzea la fel în timpul zilei.
Am cerut ajutor pentru verificarea instalației. Problema venea de pe o porțiune comună, iar o variație repetată a presiunii făcea scurgerea mai puternică noaptea. În spatele mobilierului se adunase deja apă. Mura reacționase la sunetul pe care eu nu-l deosebisem de zgomotele obișnuite ale blocului.
Administratorul l-a chemat pe omul potrivit, iar reparația a durat mai mult decât ne-am fi dorit. Vecina de dedesubt a venit să întrebe dacă totul era în regulă. Locuia acolo de ani, însă până atunci schimbaserăm mai ales saluturi. Am băut o cafea rece lângă ușa bucătăriei și am așteptat să se termine lucrarea.
Mura stătea pe scaun și îi urmărea pe toți cu aerul unui proprietar nemulțumit. Am făcut o fotografie și i-am trimis-o fiicei mele. Mi-a răspuns că, în sfârșit, cineva din apartament observă problemele la timp. Pentru prima dată după multe dimineți obosite, am râs fără să mă uit la ceas.
După reparație, pisica a dormit toată noaptea. Eu m-am trezit singur la trei, obișnuit deja să îi aud lăbuțele. M-am dus până în bucătărie și am verificat locul reparat. Era uscat. La întoarcere am găsit-o pe perna mea și am negociat câțiva centimetri de spațiu.
Fotografia cu laba pe obraz a rămas favorita familiei. Nu cred că Mura își făcuse un plan ca să salveze blocul. Știu numai că a auzit ceva, a insistat și a găsit omul cel mai greu de trezit din apartament. De atunci, când mă cheamă undeva, mă ridic înainte să mă enervez.