Pe document era trecut numărul vechi al actului meu de identitate. Îl schimbasem înainte de plecare, iar Rareș fusese cu mine să îl ridic. Nu dovedea singur ce se întâmplase, dar era încă un motiv să nu accept explicația că doar „uitasem” o aprobare dată de mine.
Bărbatul cu factura organizase acolo un eveniment privat. Plătise un avans unei firme a cumnatei, convins că proprietara terenului participa la proiect. Le-am spus tuturor că nu aprobasem lucrările și că nu îmi asumam promisiunile făcute în numele meu. Am cerut copii după actele prezentate.
Soacra a început să plângă că le distrugeam investiția. Am arătat spre locul mărului. — Când l-ați tăiat, pe cine ați întrebat? Rareș mi-a răspuns că un pom se putea înlocui. Era prima dată când înțelegeam cât de ușor putea el înlocui tot ce conta pentru mine.
Am oprit discuția de la marginea piscinei și am cerut sprijin pentru clarificarea documentelor, lucrărilor și obligațiilor create. Nu am chemat utilaje să distrugă ceva printre oameni. Nu am semnat ca să le fac cheltuielile convenabile și nici nu am plecat lăsându-i să spună că ne înțeleseserăm.
Au urmat luni în care fiecare a încercat să împingă răspunderea spre altcineva. Cumnata pretindea că fratele ei o asigurase că aveam acordul; soacra spunea că banii cheltuiți îi dădeau un drept. Eu păstrasem mesajele în care refuzasem începerea lucrărilor.
Situația s-a rezolvat prin demersuri și o înțelegere privind eliberarea terenului și costurile. Afacerea anunțată fără mine n-a mai funcționat acolo. Relația cu Rareș s-a încheiat. N-a fost o despărțire pentru un măr, deși așa le-a povestit unora.
Când am putut intra din nou singură pe teren, am găsit în pământ o bucată din rădăcina pomului. Vecinul care îl ajutase pe tata la plantat mi-a adus un puiet. Nu mi-a spus că totul avea să fie ca înainte. A venit cu o sapă și a întrebat unde îl puneam.
L-am plantat în același loc, după ce terenul a fost refăcut. Pe poartă n-am pus numele unei afaceri. Am reparat încuietoarea și am luat cheia. Cine voia să intre putea să mă sune. De data aceasta, răspunsul meu trebuia auzit înainte să fie tăiați pomii.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt inventate.