Nu, Vasile. Proprietara acestui apartament sunt eu

Vasile a clipit de câteva ori.

Nu reușea să înțeleagă de ce Cătălina era atât de calmă.

— Chiar vrei să plec fără scandal?

— Tu ce ai prefera? Să plâng? Să te implor să rămâi?

— Atunci nu văd problema.

Ea s-a ridicat de la masă și a început să strângă farfuriile.

Gesturile îi erau atât de firești, încât Vasile simțea cum îl cuprinde neliniștea.

— Loredana mi-a spus că apartamentul trebuie vândut cât mai repede, continuă Cătălina. Ați făcut deja planuri pentru banii mei?

— Banii noștri, o corectă el.

Cătălina a șters masa cu un prosop, apoi a mers în dormitor.

S-a întors după câteva clipe cu un dosar albastru.

El a deschis prima pagină.

Era contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului.

— Uită-te cine este proprietarul.

Ochii lui au coborât spre rubrica destinată titularului.

— Dar apartamentul l-am cumpărat după căsătorie!

— L-am cumpărat cu trei luni înainte de nuntă, folosind banii obținuți din vânzarea apartamentului bunicii mele.

Vasile a început să răsfoiască documentele.

Extras de carte funciară.

Contract de credit achitat integral înainte de căsătorie.

Totul era perfect în regulă.

Ea și-a încrucișat brațele.

— În toți anii aceștia ai fost atât de convins că totul îți aparține, încât nici măcar n-ai verificat actele.

Vasile s-a ridicat brusc.

— Va primi aceleași documente.

Liniștea din bucătărie devenise apăsătoare.

Cătălina îl privi pentru prima dată cu un strop de tristețe.

— La femeia pentru care erai gata să-ți distrugi familia.

Nu mai avea nimic de spus.

A doua zi și-a strâns hainele în două valize.

Când a ieșit pe ușă, s-a întors pentru o clipă.

— Chiar nu mai există nicio șansă?

— Ai avut doi ani să alegi. Ai ales deja.

Pentru prima dată după foarte mult timp, în apartament s-a făcut liniște.

Cătălina s-a așezat pe canapea și a privit în jur.

Doar o liniște pe care o uitase de ani întregi.

În săptămânile care au urmat, și-a redecorat casa, și-a reluat pasiunile și a început să petreacă mai mult timp cu oamenii care o apreciau cu adevărat.

Uneori, cea mai grea decizie nu este să pleci.

Ci să înțelegi că persoana care trebuia să lupte pentru tine a renunțat cu mult înainte să-ți spună adevărul.

Notă editorială:

Acest material poate include conținut generat sau asistat de inteligență artificială și poate conține elemente fictive, dramatizate sau adaptate în scop editorial și de divertisment.

Personajele, dialogurile și situațiile prezentate nu trebuie interpretate ca relatări factuale, iar orice asemănare cu persoane reale sau evenimente reale este neintenționată.

Opiniile sau perspectivele exprimate în cadrul materialului aparțin exclusiv contextului narativ și nu reprezintă poziția oficială a editorului.