Nicușor Dan își intensifică discuțiile cu liderii formațiunilor parlamentare pentru a contura rapid o formulă de guvernare. Potrivit surselor politice, șeful statului le-a transmis interlocutorilor săi că opțiunea sa pentru funcția de prim-ministru este Eugen Tomac.
Mesajul ar fi ajuns la Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu, Dominic Fritz, Kelemen Hunor și Varujan Pambuccian, într-o încercare de a calibra o majoritate funcțională în Legislativ.
Ținta declarată: instalarea rapidă a unui executiv capabil să treacă de votul Parlamentului și să gestioneze criza politică.
Nicușor Dan, negocieri discrete cu liderii partidelorConform informațiilor obținute pe surse, președintele a avut mai multe runde de convorbiri cu lideri din PSD și PNL. Deși dialogul a fost susținut, nu s-a ajuns încă la un acord care să deblocheze impasul politic. Canalele de comunicare rămân deschise, iar discuțiile informale ar urma să continue într-un format lărgit, cu participarea lui Kelemen Hunor (UDMR) și a liderului USR, Dominic Fritz.
În ecuație, Eugen Tomac este prezentat ca o soluție cu experiență politică, deși conduce în prezent un partid care nu a depășit pragul electoral pentru intrarea în Parlament. Susținătorii acestei variante invocă profilul său public și disponibilitatea de a coagula sprijin transpartinic, în timp ce scepticii punctează dificultățile aritmetice și rivalitățile persistente dintre partide.
O tensiune vizibilă privește refuzul explicit al unor actori de a reedita o formulă de guvernare împreună. PNL și USR nu sunt de acord să intre într-un executiv în care se regăsește și PSD, ceea ce obligă mediatori la un echilibru fin între tabere. În acest context, Palatul Cotroceni ar urmări să convoace noi consultări oficiale doar când o majoritate „confortabilă” este practic convenită.
Pe masă, două formule de executivNegocierile au avansat suficient cât să cristalizeze două scenarii principale pentru arhitectura viitorului Guvern, însă fiecare presupune concesii și riscuri.
– Guvern tehnocrat condus de Eugen Tomac, cu sprijin parlamentar asumat de partide. În această variantă, formațiunile politice ar plasa oameni în eșaloanele doi și trei din ministere și în conducerile unor instituții subordonate, fără a revendica la vârf portofolii-cheie. Susținătorii o consideră o soluție de stabilizare, cu expertiză administrativă în prim-plan.
– Guvern politic în care partidele parlamentare intră direct cu miniștri, dar premierul ar avea libertatea de a nominaliza și miniștri tehnocrați pe domenii sensibile. Avantajul ar fi asumarea politică explicită a reformelor, cu riscul inerent al negocierilor dure pe portofolii și al fragilității coaliției.
Ambele piste sunt complicate de veto-uri reciproce și de dorința fiecărui actor de a-și securiza influența. „Nu suntem de acord” – chiar dacă nu rostit public – rămâne o formulă frecvent întâlnită în culise, ceea ce prelungește calibrările pentru un vot favorabil în plen.
Strategia vehiculată la nivelul președinției ar fi una etapizată: mai întâi, omogenizarea majorității în spatele scenei; apoi, când cifrele se leagă, consultări oficiale la Cotroceni și trimiterea rapidă în Parlament a listei de miniștri și a programului de guvernare. Ținta operațională ar fi o trecere cu viteză, pentru a limita costurile prelungirii crizei.
Eugen Tomac rămâne numele central al discuției, dar arhitectura de putere din jurul său încă se desenează. Ritmul compromisurilor, disponibilitatea partidelor de a ceda poziții secundare și definirea clară a ministerelor „tehnice” vor cântări decisiv în următoarele ore și zile, pe măsură ce liderii reiau negocierile în format extins.