În caietul roșu al lui Andrei, Alina recunoscuse scrisul tatălui său și o fotografie a propriului fiu. Venise la școală din cauza unei bătăi. Acum stătea în fața unui copil care îi spunea „bunicul” omului pe care ea îl îngropase cu un an înainte.
Andrei locuia cu bunica lui, iar în primii ani de școală cititul îi dăduse mult de furcă. Bărbatul care venea uneori să ajute la reparațiile din școală îl văzuse așteptând după ore. Îi propusese să citească împreună câte o pagină, până sosea bunica. Întâlnirile de joi continuaseră luni întregi.
Acasă, tata îi spusese Alinei numai că mai avea treabă prin cartier. Știa că fiica sa muncea departe și nu voia să-i adauge alte griji. Îi arătase însă lui Andrei fotografii cu nepotul. În caiet lipise una, spunând că poate, într-o zi, cei doi aveau să se cunoască. Nu mai apucase să-i aducă împreună.
Când Darius venise în clasă, Andrei îl recunoscuse din fotografie. Vorbiseră la început despre cartonașe și fotbal; despre bătrân îi fusese greu să întrebe. Aflase că murise și înțelesese tăcerea care cădea uneori peste Darius când se vorbea despre bunici. Într-o pauză îi spusese că, dacă avuseseră amândoi același bunic, puteau fi și ei ca frații.
Alina a răsfoit paginile cu exerciții, desene și cuvinte repetate fără grabă. Andrei nu aducea caietul ca să arate ceva colegilor. Îl ținea la el fiindcă îl liniștea înainte să citească în fața clasei. În ziua aceea, câțiva copii îl luaseră și râseseră de greșelile vechi dinăuntru.
Mama i-a mulțumit lui Darius că încercase să-și ajute prietenul, apoi i-a spus că lovitura rămânea responsabilitatea lui. Băiatul a descris ce făcuse fără să mai dea vina pe ceilalți. Școala urma să discute separat și cu elevii care luaseră caietul. Andrei a cerut un singur lucru: să nu-i mai fie ascuns în ghiozdan de frică.
La sfârșitul săptămânii, Alina a invitat la masă și bunica lui Andrei. Au schimbat amintiri despre un om pe care fiecare îl cunoscuse în alte ore ale zilei. Din camera copiilor se auzeau aceleași două glasuri certându-se despre regulile unui joc. Caietul era pe masă, la vedere.
Înainte de plecare, Alina l-a întrebat pe Andrei dacă putea face o copie a fotografiei. Băiatul a încuviințat, dar a ținut să păstreze originalul între pagini. Ea i l-a dat înapoi. Tata îl alesese pentru caietul acela. Pe drum spre casă, Darius a rugat-o să nu mai facă joi alte planuri: îl invitase pe Andrei să citească împreună.
Povestire fictivă. Personajele și întâmplările sunt inventate. Imagine realizată cu AI.