Carmen îl cunoscuse online drept Paul. La prima întâlnire a recunoscut în bărbatul din prag pe Petru, logodnicul care dispăruse din viața ei cu 35 de ani în urmă. El recunoscuse fotografia ei mai devreme, dar nu spusese nimic. Acum îi întindea șapte plicuri returnate.
Paul era al doilea lui prenume, pe care îl folosea de ani buni în străinătate. Carmen l-a lăsat să explice asta, apoi i-a spus că numele nu rezolva luna de tăcere. Dacă ar fi vrut să se întoarcă onest în viața ei, trebuia să înceapă prin a-i spune cine era.
Petru s-a așezat lângă ușă, cu haina încă pe el. Plecase la un contract de muncă mai devreme decât crezuse că va trebui, iar întâlnirea din gară o ratase. Nu se putuse întoarce atunci. Scrisese la adresa părinților ei, cerându-i să-l sune la un număr de serviciu. Plicurile se întorseseră pe rând cu aceeași mențiune: destinatara nu mai locuia acolo.
Carmen locuise în acea casă încă patru ani. A citit primul plic și a recunoscut scrisul tatălui său. Când Petru plecase, tata îi spusese că tânărul găsise pe altcineva și că avea de gând să se căsătorească în străinătate. Fata de atunci încetase să-l mai aștepte. Femeia de acum s-a ridicat să aducă apă.
— Ar fi trebuit să mă cauți altfel, a spus ea când s-a întors. Petru a încuviințat. După ultimele scrisori începuse să creadă că ea nu mai voia legătura. Nu avea o explicație care să facă anii aceia să dispară. Avea numai dovezi ale unei încercări prea mici și prea ușor abandonate.
Au vorbit despre viețile pe care le avuseseră separat. Fiecare iubise, muncise, îngropase oameni dragi. Niciunul nu putea să pretindă că timpul dintre ei fusese o paranteză. Carmen i-a arătat cutia: mecanismul se stricase de mult, iar ea n-o păstrase ca să-l aștepte, ci fiindcă fusese a fetei care era când o primise.
Petru a cerut să o mai vadă. Carmen i-a spus că nu va continua conversația cu un profil pe care îl cunoscuse sub alt nume. Mai întâi avea nevoie să se gândească și să nu fie împinsă să ierte repede pentru că povestea lor era veche. I-a dat o felie de tartă într-o caserolă și a închis ușa după el.
Peste două săptămâni s-au întâlnit într-o cafenea, la prânz. Petru venise fără flori și fără plicuri. Carmen a comandat două cafele. Au început prin a-și spune numele întregi, apoi au vorbit despre ziua pe care o aveau în față. Cutiuța muzicală rămăsese acasă, la locul ei pe raft.
Povestire fictivă. Personajele și întâmplările sunt inventate. Imagine realizată cu AI.