Povestire fictivă. Personajele și întâmplările sunt inventate. Imagine realizată cu AI.
Radu și-a luat geaca în timp ce eu încercam să-mi amintesc la ce oră trebuia să ajung la spital. Nu ne certaserăm. Mi-a spus doar că nu poate duce viața aceasta și a lăsat cheia pe pantofar. Aveam cincizeci și șapte de ani și o geantă pregătită lângă ușă.
La primele ședințe m-a însoțit sora mea. Apoi vecina și o fostă colegă au făcut între ele un program. Mă înfuria că trebuia să cer ajutor pentru lucruri pe care înainte le făceam fără să mă gândesc. Despre Radu întrebam din ce în ce mai rar.
În primăvara următoare, Mihai a venit cu o cutie de pantofi. Fusese prietenul lui Radu și îl crezusem când îmi spusese că nu știe unde plecase. A așezat cutia pe masă, însă nu s-a așezat și el. Mi-a cerut s-o deschid înainte să-l dau afară.
Înăuntru erau carnetul meu cu economii, două chitanțe și o scrisoare scrisă de mâna lui. Radu îi ceruse să mă convingă să semnez o împuternicire pentru o afacere. Mihai aflase ulterior ce se întâmplase cu banii și tăcuse, de teamă că va trebui să recunoască propria implicare.
Nu venise să-mi ceară să-l înțeleg pe soțul meu. Adusese documentele păstrate și se oferea să declare tot ce știa. Îl ascultam cu palmele pe capacul cutiei. Ceea ce mă durea cel mai tare era că mă întrebase de sănătate, luni întregi, cunoscând o parte din adevăr.
Am dus hârtiile unui avocat și am lăsat explicațiile să fie verificate. Nu mi-am recuperat viața într-o săptămână și nici banii printr-o conversație. Mihai a făcut ceea ce promisese. Eu nu i-am mai răspuns o vreme la telefon, iar el a respectat asta.
Ne-am reîntâlnit după câteva luni, la o consultație de control. Sora mea îl rugase să mă aducă, numai după ce mă întrebase. În fotografie se vede cum îmi sărută fruntea înainte să intre medicul. Nu era o împăcare spectaculoasă. Învățam dacă mai pot avea încredere în el.
Cutia a rămas în dulap, cu documentele și scrisoarea. Pe Radu nu l-am așteptat să se întoarcă. Când cineva îmi spune acum că boala mi-a arătat cine mă iubește, mă gândesc mai ales la femeile care își trecuseră numele pe foaia de lângă telefon.