Pe pagina a doua era consemnat că marfa nu fusese predată și urma să se întoarcă la expeditor. Copia prezentată de Marius nu dovedea că primisem transportul. Semnătura mea apărea pe o evidență de acces la poartă, alăturată unor documente pe care nu le văzusem niciodată împreună.
Nu m-a absolvit nimeni fiindcă rostisem câteva cuvinte în germană. Am cerut verificarea traducerii și a documentelor complete. Judecătoarea a oprit încercările noastre de a vorbi unii peste alții și a cerut ca lucrurile să fie clarificate prin probe. De data aceea, Marius nu a mai râs.
Furnizorul a confirmat ulterior că transportul se întorsese. Au fost lămurite și orele din evidența porții. În ziua invocată, eu intrasem pentru curățenie, iar camionul plecase fără descărcare. Povestea în care îmi însușisem materiale pe care nici nu le puteam transporta se desfăcea.
Marius a încercat să spună că se făcuse o greșeală de arhivare. Cu o săptămână înainte, aceeași „greșeală” fusese motivul pentru care îmi cerea să renunț la salarii. I-am amintit asta când ne-am întâlnit pe hol. — Puteai să mă întrebi, i-am spus. Ai ales să mă folosești.
Lămurirea litigiului a durat, iar eu am continuat să muncesc între termene. Salariile au fost recuperate după verificări și demersuri. Cel mai greu nu fusese să înțeleg foaia din germană. Fusese să intru în sală știind că îmi pregătiseră deja rolul femeii care nu pricepe nimic.
O fostă colegă mi-a cerut să o ajut să citească o ofertă de muncă din străinătate. Am început apoi să caut din nou proiecte de traducere potrivite cu pregătirea mea. Nu ajunsesem expertă în toate fiindcă îmi apărasem un salariu. Îmi aminteam însă că profesia de pe ecuson nu cuprinde tot ce știe un om.
Când mama m-a întrebat dacă îmi fusese rușine că lucram la curățenie, i-am răspuns că nu. Mi-ar fi fost rușine să cred despre altcineva ce crezuse Marius despre mine. Ea mi-a pus în față caietul în care îmi notam cuvinte în germană de la șaisprezece ani.
Pe copia păstrată acasă nu am încercuit semnătura. Am pus un semn la pagina pe care Marius nu voise s-o întorc. De acolo începuse verificarea adevărului. Nu pentru că vorbeam mai frumos decât el, ci pentru că, în sfârșit, cineva citea tot documentul.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt inventate.