I-am pus două sute de lei într-un plic și i-am spus să-și aleagă ceva frumos la târgul școlii. Răzvan avea unsprezece ani și își făcuse o listă cu jocuri, cărți și prăjituri. Îl crescusem singură, iar suma aceea însemnase câteva ture suplimentare la magazin. Voiam să aibă o zi fără calcule.
Pe la prânz m-a sunat învățătoarea. Vorbea încet și mi-a cerut să trec pe la sala de sport. Primul meu gând a fost că se certase cu cineva sau pierduse banii. Când am ajuns, l-am găsit la o masă aproape goală, lângă domnul Pavel, omul care făcea curățenie în școală.
Răzvan aflase că domnul Pavel restaura, în timpul liber, cărți pentru biblioteca unui sat. Îl văzuse ducând într-o cutie volume cu paginile desprinse. La târg, băiatul cumpărase toate caietele și semnele de carte făcute de el, apoi deschisese o masă unde le vindea din nou, explicând pentru ce strânge bani.
Nu organizase un miracol. La început, doi colegi râseseră că dă banii pe lucruri pe care le puteau face acasă. Apoi o fată adusese propriile felicitări, iar un părinte îi ajutase cu o cutie pentru donații. Învățătoarea intervenise ca totul să fie clar și să știe fiecare ce cumpără.
Pe masă era o foaie cu titlurile cărților care mai trebuiau reparate. Băiatul meu alesese una despre meserii vechi, pentru că tatăl meu fusese legător de cărți. Nu-i povestisem prea multe despre bunicul. El își amintea însă mirosul de lipici din atelier și felul în care îi fusese reparată prima carte cu animale.
Domnul Pavel a încercat să-mi înapoieze plicul, spunând că Răzvan merita să plece cu un cadou. I-am spus să-l întrebe pe el. Băiatul a cerut doar să fie lăsat să ajute la reparat, într-o sâmbătă. În drum spre casă, l-am întrebat de ce nu-mi spusese că avea alt plan pentru bani.
Mi-a răspuns că nu avusese un plan. Văzuse o carte stricată pe care cineva încă o putea salva. În duminica următoare am mers împreună la biblioteca din sat. Răzvan a primit un volum reparat și un semn de carte cu numele lui. Acela a fost obiectul pentru care, până la urmă, plecase de acasă cu plicul în buzunar.
Povestire fictivă. Personajele și întâmplările sunt inventate. Imagine realizată cu AI.