Și totuși… în timp ce vorbea, nu m-a întrebat niciodată ce vreau eu.
Asta m-a durut cel mai tare.
Nu că m-ar fi dus la cămin.
Am ieșit din birou în liniște.
Femeia de la recepție mi-a zâmbit politicos.
— O să vă fie bine aici, o să vedeți.
Nu aveam chef să contrazic pe nimeni.
Marian a luat geanta și a mers înainte, de parcă ar fi vrut să termine cât mai repede.
Am mers pe un hol lung, cu miros de detergent și supă.
Pe pereți erau poze vechi, cu oameni care zâmbeau forțat.
Am intrat într-o cameră simplă.
— Aici o să stați, a spus femeia.
Marian a lăsat geanta jos.
Apoi s-a întors spre mine.
Pentru o clipă… am crezut că o să spună ceva.
Că o să-și amintească cine sunt.
— Te mai sun, tata, a zis.
Ca și cum pleca până la magazin.
Am rămas singur în cameră.
Am stat pe pat și am privit pe geam.
Nu știu cât timp a trecut.
La un moment dat, ușa s-a deschis.
Un bărbat în jur de 40 de ani a intrat.
— Bună ziua, domnule Călinescu, a spus.
— Sunt Andrei Popescu. Directorul căminului.
Am vrut să spun ceva, dar nu am apucat.
Pentru că el m-a privit mai atent.
Și, dintr-odată… expresia i s-a schimbat.
— Dumneavoastră… a spus încet.
M-am uitat la el fără să înțeleg.
Dar ceva… ceva în privirea lui mi s-a părut cunoscut.
— Eu… eu sunt Andrei, a spus cu voce joasă. Andrei… pe care l-ați dat spre adopție.
Am simțit că îmi fuge aerul.
— Aveam 5 ani când… m-ați lăsat, a spus el. Nu v-am uitat niciodată.
— N-am avut de ales… am șoptit.
— Știu, a spus el. Am aflat tot.
S-a lăsat o liniște grea între noi.
Ani întregi… într-o clipă.
— Și acum… eu sunt aici, a spus el încet. Iar dumneavoastră… ați ajuns la mine.
Am simțit cum mi se umezesc ochii.
— Nu merit asta… am spus.
— Ba da. Dar nu cum credeți.
S-a apropiat și a pus mâna pe umărul meu.
— Nu o să stați aici ca un abandonat.
O să stați aici ca tatăl meu.
Pentru prima dată după mulți ani.
În zilele care au urmat, viața mea s-a schimbat.
a venit după o săptămână.
Când a intrat în biroul directorului și l-a văzut pe Andrei lângă mine… a încremenit.
— Fratele tău, i-am spus calm.
Pentru prima dată… nu mai avea nimic de spus.