Zhu Rongji, fost premier al Chinei și una dintre figurile esențiale ale reformelor care au schimbat profund economia țării, a murit la vârsta de 97 de ani. Supranumit „țarul economiei”, acesta a condus guvernul de la Beijing între 1998 și 2003 și a avut un rol major în deschiderea Chinei către economia mondială.
Zhu Rongji s-a stins din viață miercuri dimineață, la Beijing, în urma unei boli, potrivit agenției chineze de presă Xinhua. Fostul lider lasă în urmă soția și cei doi copii. Dispariția sa marchează sfârșitul unei epoci pentru generația de tehnocrați care a contribuit decisiv la spectaculoasa ascensiune economică a Chinei.
Zhu Rongji, unul dintre principalii artizani ai reformelor economice
Zhu Rongji a ocupat funcția de premier timp de cinci ani, însă influența sa asupra economiei chineze a început cu mult înainte. În perioada în care a fost vicepremier, acesta a primit atribuții importante în domeniul economic și a devenit unul dintre susținătorii reformelor de piață și ai politicii de „reformă și deschidere”, promovată de Deng Xiaoping.
În anii în care s-a aflat la conducerea politicilor economice, Zhu a susținut modificări importante ale sistemului fiscal și ale regimului de taxe, dar și o amplă restructurare a companiilor de stat, considerate supradimensionate și ineficiente.
Totodată, a contribuit la ținerea sub control a inflației și la reformarea sistemului monetar, într-o perioadă în care China s-a confruntat inclusiv cu efectele crizei financiare asiatice de la sfârșitul anilor ’90.
Aderarea Chinei la Organizația Mondială a Comerțului, una dintre marile sale realizări
Unul dintre cele mai importante momente ale mandatului său a fost intrarea Chinei în Organizația Mondială a Comerțului, în anul 2001.
Zhu Rongji s-a implicat direct în negocierile care au precedat aderarea, iar această decizie a accelerat deschiderea economiei chineze către investițiile străine și comerțul internațional.
Intrarea în OMC este considerată una dintre etapele fundamentale care au favorizat expansiunea economică rapidă a Chinei în deceniile următoare.
Transformările susținute de Zhu Rongji au avut însă și un cost social important. Restructurarea întreprinderilor de stat a dus la concedieri masive, presa internațională estimând că aproximativ 40 de milioane de persoane și-ar fi pierdut locurile de muncă în urma schimbărilor.
În același timp, politica sa de apropiere de economia globală și concesiile făcute în timpul negocierilor pentru aderarea la OMC au provocat nemulțumiri în interiorul sistemului politic chinez.
Unii oficiali considerau că Beijingul acceptase prea multe compromisuri pentru a obține accesul în organizație.
Supranumit „premierul cu pumn de fier”
Zhu Rongji și-a construit imaginea unui lider pragmatic, ferm și extrem de direct. Era cunoscut pentru faptul că susținea măsuri dificile chiar și atunci când acestea provocau opoziție și pentru poziția sa dură față de corupție.
Într-un sistem politic în care declarațiile liderilor erau, în general, foarte atent controlate, Zhu s-a remarcat prin umor, replici tăioase și un temperament puternic.
„Indiferent dacă în fața mea se află un câmp minat sau un abis, voi merge înainte fără ezitare.”
Prin aceste cuvinte, Zhu își exprima hotărârea de a continua reformele, indiferent de dificultățile politice sau economice întâlnite.
Zhu Rongji s-a născut în provincia Hunan și a studiat inginerie electrică la prestigioasa Universitate Tsinghua.
Ulterior, și-a început cariera în cadrul structurii de planificare economică a statului, însă ascensiunea sa a fost întreruptă de tensiunile politice din perioada lui Mao Zedong.
La sfârșitul anilor ’50, Zhu a fost exclus din Partidul Comunist după ce a criticat politicile economice promovate de conducerea țării.
Cariera sa a fost afectată din nou în timpul Revoluției Culturale. După moartea lui Mao Zedong, Zhu Rongji a fost reabilitat și reprimit în Partidul Comunist.
Ulterior, a revenit în structurile economice ale statului și a început o ascensiune rapidă.
În 1988 a devenit primar al orașului Shanghai, iar activitatea sa de acolo a atras atenția lui Deng Xiaoping. În 1991, Zhu a fost numit vicepremier și a primit responsabilități importante în gestionarea economiei naționale.
Șapte ani mai târziu, în 1998, a ajuns premier al Chinei.
Perioada în care Zhu Rongji s-a aflat în centrul deciziilor economice a coincis cu una dintre cele mai importante transformări din istoria modernă a Chinei.
Reformele promovate în acei ani au contribuit la dezvoltarea rapidă a economiei, la extinderea clasei de mijloc, la reducerea sărăciei și la atragerea unui volum uriaș de investiții internaționale.
Pentru susținători, Zhu Rongji a rămas unul dintre principalii arhitecți ai modernizării economice a Chinei. Pentru criticii săi, reformele au fost extrem de dure și au provocat costuri sociale uriașe. Cert este că influența sa asupra evoluției economice a țării a fost una profundă și de lungă durată.