De ziua soțului ei, Oana gătise pentru nouă oameni. Se trezise înainte de răsărit, mersese la piață și călcase fața de masă pe care o foloseau la sărbători. Când a adus friptura, cumnatul a făcut o glumă despre șorțul ei, iar soțul a continuat-o. Râsetele au acoperit întrebarea dacă mai dorește cineva salată.
La început, Oana a zâmbit din obișnuință. Apoi soacra a spus că, dacă tot stă mai mult în bucătărie, măcar ar putea să învețe să nu întârzie cu felurile. Nimeni nu observase că femeia nu apucase să se așeze. Paharul ei era încă gol.
Oana a pus platoul jos și a cerut câteva clipe de liniște. Soțul i-a spus să nu strice petrecerea pentru o glumă. Atunci ea și-a dezlegat șorțul, l-a împăturit și l-a pus pe scaunul pe care ar fi trebuit să stea. Nu a răsturnat nimic și nu a ridicat vocea.
A spus că masa era pregătită și că invitații puteau continua. Ea avea să iasă la o plimbare cu sora ei. Dacă oamenii din jurul mesei o vedeau numai ca pe persoana care îi servește, în seara aceea urmau să se servească singuri. Pentru prima dată, soțul nu a găsit imediat o replică.
Telefonul a sunat de șase ori până când Oana a ajuns în parc. La al șaptelea apel, el nu i-a cerut să se întoarcă pentru tort. I-a spus că îi pare rău. Oana l-a întrebat pentru ce anume, iar răspunsul a venit greu: pentru că se folosise de râsetele celorlalți ca să pară el mai interesant.
A doua zi, au vorbit despre mesele la care ea nu mânca decât după ce plecau ceilalți. Oana a spus că nu mai organizează singură întâlnirile de familie. Cine invită oameni participă la pregătiri și la curățenie, iar glumele făcute pe seama celui care muncește nu mai primesc scuze automate.
La următoarea aniversare, soțul a pregătit aperitivele și cumnatul a spălat vasele. Oana s-a așezat prima la masă. Când cineva a întrebat de tort, ea a arătat spre frigider și a zâmbit. Petrecerea nu fusese stricată în seara aceea. Fusese schimbat doar locul pe care familia i-l rezervase.
Povestire fictivă. Personajele și întâmplările sunt inventate. Imagine realizată cu AI.