Dan a încercat să pună foaia la loc. Sabina a ținut-o de un capăt, eu de celălalt. Pe deviz erau trecuți bani pentru mobilier, o baie nouă și un pat, în timp ce factura cuptorului nostru rămăsese neachitată. Nu fuseseră comandate reparațiile despre care îmi vorbise. Pregătise transformarea restaurantului într-o locuință, fără să-mi spună.
Am deschis laptopul din birou. Aveam acces la conturile firmei, dar încrederea mă făcuse să le verific tot mai rar. În ultimele săptămâni, plățile se împărțiseră între furnizori reali și avansuri pe care nu le recunoșteam. Dan repeta că erau bani pe care îi adusese și el în afacere. Nu putea să-mi explice de ce trebuia să aflu despre folosirea lor de la o femeie cu un ciocan în mână.
Sabina și-a strâns planurile. Nu aflase în ziua aceea că eram soția lui; aflase că el nu făcuse nimic din ce îi promisese despre despărțire. — Mi-ai arătat până și unde o să punem patul, i-a spus. Tu locuiai încă acasă și mutai banii de aici? Pentru prima dată, Dan a rămas fără o explicație pregătită pentru amândouă.
I-am cerut să lase cheile de la birou și să plece în ziua aceea. Nu puteam încheia o căsnicie și o afacere între două lovituri de ciocan. Puteam să opresc lucrările pe care nu le aprobasem. Am sunat contabilul și echipa trecută pe deviz, apoi am documentat plățile și ce fusese distrus. Recuperarea banilor avea să ceară timp și ajutor.
Sabina a pus ciocanul pe masă. A încercat să-mi spună că nu știa cât însemna peretele. — Știai că nu era al tău de spart, i-am răspuns. A plecat fără planuri. Dan a mai rămas în ușă, așteptând parcă să îl chem înapoi ca să găsim, tot eu, o formulă suportabilă pentru ce făcuse.
A doua zi i-am chemat pe cei doi oameni care lucrau cu mine. Le-am arătat situația facturilor și le-am spus ce puteam plăti și ce trebuia amânat. Mi-a fost mai greu decât să-l privesc pe Dan. Îmi încredințaseră munca lor, iar eu lăsasem prea mult din a mea în grija unui om pe care nu-l mai verificam.
Am redeschis după două săptămâni, cu un meniu mai scurt și fără banii pentru renovarea pe care o planificasem eu. Pe perete am păstrat locul lovit. Un meșter a fixat bucățile care se mai puteau salva, iar în spațiul gol am pus, pentru o vreme, o fotografie cu mama în prima zi de lucru.
Dan și cu mine ne-am despărțit. Conturile și obligațiile firmei au fost lămurite separat, cu documente și discuții care n-au încăput într-o singură seară. Ciobul cu floarea albastră a rămas în sertarul meu. Când am bani să refac peretele, vreau să-l pun la loc. Nu trebuie să arate ca înainte ca să merite păstrat.
Poveste de ficțiune. Personajele și întâmplările sunt inventate.