Rochia bleumarin avea o cusătură refăcută de mine, dar îmi venea bine. Când m-am așezat în fața lui Sebastian, la restaurantul din Brașov, am crezut că emoția primei întâlniri avea să-mi treacă după câteva minute. El s-a uitat însă lung la tiv și a râs suficient de tare încât chelnerul să se oprească lângă noi.
Mi-a spus că într-un asemenea local oamenii observă imediat lucrurile ieftine. Nu m-a întrebat ce citesc sau cu ce mă ocup. A vorbit despre mașină, despre clienți și despre o finanțare pe care urma s-o obțină. Eu am cerut nota pentru partea mea. A ridicat sprâncenele, convins că plecam pentru că nu mă simțeam la nivelul lui.
Nu i-am explicat că lucram de zece ani în restaurarea clădirilor și că tocmai devenisem parteneră într-un fond care cumpărase o fostă fabrică. Proiectul nostru avea nevoie de un constructor. Sebastian conducea una dintre firmele înscrise la selecție. Aflasem asta când îmi spusese numele complet, după ce făcuse prima glumă despre haine.
Luni, l-am văzut în sala de ședințe, cu aceeași siguranță în glas. Când m-am așezat la capătul mesei, a întins mâna spre pahar, apoi a retras-o. I-am salutat echipa și am deschis dosarul. Nu voiam o răzbunare. Voiam ca oferta lor să fie evaluată cu aceeași grijă ca toate celelalte.
Sebastian a încercat să glumească despre o cunoștință comună. I-am cerut, calm, explicația pentru materialele trecute în deviz. Colega lui a răspuns în locul său. Era inginerul care făcuse efectiv calculele, însă numele ei nu apărea pe prima pagină. Pe măsură ce întrebările continuau, ea devenea precisă, iar el tot mai agitat.
La final, comisia a solicitat documente suplimentare de la toate firmele. Colega lui mi-a mulțumit că o ascultasem. Sebastian a rămas în urmă și a spus că nu știa cine sunt. I-am răspuns că tocmai asta conta: la restaurant nu avusese nevoie de informații ca să decidă cât respect merit.
Contractul a fost atribuit după verificări, nu după acea cină. Eu am păstrat rochia și am purtat-o la prezentarea proiectului. În fotografii se vede tivul reparat, dacă te uiți atent. De fiecare dată când le privesc, îmi amintesc că valoarea unui om nu ar trebui să devină vizibilă abia când stă la capătul unei mese.
Povestire fictivă. Personajele și întâmplările sunt inventate. Imagine realizată cu AI.