Povestire fictivă. Personajele și întâmplările sunt inventate. Imagine realizată cu AI.
La plecare, mama mă grăbea să-i fac o fotografie. Avea optzeci de ani și era bucuroasă că o prietenă din tinerețe o invitase pentru două săptămâni. La întoarcere am văzut-o întâi după valiză. Era mare, neagră și atât de grea, încât a trebuit s-o trag eu până la mașină.
Mi-a spus că nu dormise bine din cauza trenului. Acasă a refuzat supa, apoi m-a rugat să las bagajul în dormitor. În geanta cu care plecase avusese trei bluze și un halat. Nu înțelegeam de ce se întorsese cu atâtea lucruri și de ce se speriase când am căutat fermoarul.
Seara am auzit-o vorbind la telefon. Repeta că nu mai poate veni și că banii trebuie puși la loc. Când am intrat, a închis. Am așezat două cești pe masă și i-am spus că nu plec până nu-mi povestește, însă nu aveam de gând s-o cert.
Prietena ei fusese internată înainte de sosire. Fiica acesteia o primise pe mama în casă și o lăsase să îngrijească aproape singură un om bolnav. În plus, îi ceruse bani pentru cheltuieli urgente. Mama se rușinase să mă sune după toate discuțiile în care insistase că se descurcă.
În valiză erau hainele prietenei și dosarul cu documentele ei. Fiica îi ceruse să le ducă unei rude, spunând că ea are treabă și că bătrânele oricum au timp. Mama acceptase până la gară. Acolo își dăduse seama că nu știe nici măcar cine avea să-i deschidă la capătul drumului.
Am luat legătura cu prietena ei prin oamenii care o îngrijeau și am lămurit unde trebuiau să ajungă lucrurile. Mama a cerut în scris înapoi suma împrumutată și a păstrat mesajele. Pentru slăbiciune și oboseală am însoțit-o la medic. Problemele acestea nu trebuiau ascunse într-o valiză.
După câteva zile a început să mănânce mai bine. Într-o dimineață m-a rugat să-i fac încă o fotografie, în bucătărie, cu aceeași valiză lângă ea. Nu voia s-o arate cuiva. Încerca să-mi explice cât de greu îi fusese să recunoască faptul că o vizită se transformase într-o povară.
Prietena a rămas în viața ei, însă fiicei acesteia mama nu i-a mai răspuns la rugăminți. Când a plecat din nou într-o vizită, am dus-o împreună. Avea aceeași geantă mică. Înainte să urce, mi-a spus singură că mă va suna dacă ceva nu este în regulă.