Povestire fictivă. Personajele și întâmplările sunt inventate. Imagine realizată cu AI.
Tanti Viorica a cerut din nou cantitatea mare, apoi a început să numere banii pe tejghea. Omul de la măcelărie se uita când la ea, când la lista scrisă de mână. Știa că locuiește singură și că, până de curând, cumpăra numai câte o bucățică pentru supă. Acum rezervase șaizeci de kilograme, cu livrare în tranșe.
În prima zi îi spusese că are musafiri. Apoi venise cu alte sacoșe, luase câteva pachete și așteptase mașina care transporta restul. Oamenii de la coadă începuseră să facă presupuneri. Viorica îi auzea, dar își strângea fermoarul hainei și pleca. Pe listă tăia de fiecare dată un număr.
Când cineva a reclamat mișcarea de oameni de la vechea cantină, au venit și polițiștii să lămurească situația. Măcelarul se temuse că femeia era păcălită să cumpere marfă pentru altcineva. Viorica i-a rugat pe toți să intre și să întrebe, înainte să mai spună prin cartier că făcea ceva rău.
Înăuntru erau mese lungi, oale mari și voluntari. Cantina pregătea mâncare pentru familiile evacuate după o inundație, într-un program organizat împreună cu o asociație. Pe perete erau listele cu livrări și ture. Viorica, fostă bucătăreasă, plătise primele cumpărături din economiile ei, ca să poată începe repede.
Nu voise să vorbească despre asta fiindcă ajunsese și ea, cu mulți ani înainte, să primească mâncare de la vecini. Casa îi arsese, iar băiatul ei era mic. Își amintea rușinea cu care aștepta la ușă. La cantină insistase ca oamenii să se așeze, să mănânce în liniște și să nu fie fotografiați fără voia lor.
Verificările au lămurit ce se întâmpla. Măcelarul a rămas după ce s-a golit sala și a ajutat la strâns. I-a spus că îi pare rău pentru presupuneri. Viorica i-a întins o cârpă curată și l-a rugat să înceapă cu masa din colț. Nu avea nevoie de un discurs cât încă mai era de lucru.
În zilele următoare, alți oameni au contribuit, iar cumpărăturile au trecut prin evidența asociației. Femeia nu mai trebuia să suporte singură costurile. La magazin, pachetele erau pregătite din timp și transportate potrivit comenzii. Cei care șușotiseră au început să întrebe dacă mai era nevoie de legume sau de pâine.
Viorica a continuat să vină cu lista ei. Pe verso apăreau acum numele voluntarilor și orele la care puteau ajunge. Măcelarul nu mai întreba câți musafiri avea. O întreba câți oameni vor mânca a doua zi. Ea își punea ochelarii, verifica numărul și abia apoi începea să numere banii.